Programul economic al USL – un amestec de concepte liberale şi social – democrate

După doi ani de cârteli acide şi atacuri masive, adesea golăneşti cum îi stă bine politicianului dâmboviţean, avem în sfârşit programul de guvernare al USL: un amestec forţat de concepte liberale şi social-democrate, care deconspiră problemele fundamentale de ideologie existente între cei doi parteneri ai opoziţiei. Comentând producţia de idei hibride, liberalul Dinu Patriciu a catalogat-o cu umor „un amestec de ulei cu apă din care ies numai clăbuci”. Celebrul rebel nu s-a sfiit să aprecieze că alternativa la guvernare oferită astfel de USL nu este decât „o dovadă a impotenţei acesteia”.
Programul, liberal la nivel declarativ, conţine multe promisiuni populiste de sorginte social-democrată, de o generozitate excesivă, fără acoperire în multe dintre punctele sale. Liberalii au obţinut maximizarea cotei unice de impozitare la 16% dar au acceptat reducerea diferenţiată a acesteia pentru veniturile mai mici de 1600 lei pe lună. O măsură de dreapta altoită cu o măsură de stânga ce rebirocratizează calculul impozitării într-un moment în care, în sfârşit, declaraţiile fiscale s-au simplificat. Gestionarea cotelor diferenţiate este complexă şi presupune cheltuieli însemnate de implementare. Aici apare prima inadvertenţă a viziunii fiscale comune. Reducerea venitului bugetar afectează mărimea cheltuielilor iar documentul nu face referire decât la „oprirea risipei cheltuielilor bugetare”, nu la scăderea drastică a acestora, prin diminuarea reală a aparatului bugetar, obligatorie astăzi pentru România. Documentul are şi aspecte pozitive (dincolo de promisiuni concretizate deja în legi emise de Guvernul Boc). De pildă intenţia ca statul „să fie prietenos din punct de vedere fiscal cu mediul de afaceri”. Scăderea CAS cu 5% şi revenirea TVA la 19% în anul 2016 pot duce la creştere economică. Dar reducerea TVA la alimente cu 5% ar seca bugetul statului cu 40%, fără să existe garanţia că de ea vor beneficia cetăţenii, deci consumul, şi nu comercianţii. Apare deja un al doilea conflict între concepţia liberală privind întărirea producţiei şi orientarea de stânga a PSD, care doreşte mărirea consumului, prin „distribuirea echitabilă a creşterii economice” – idee apreciată de analişti ca periculoasă, de sorginte comunistă („de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după nevoi”). Capitalism înseamnă plata după contributivitate.
Din păcate piaţa de capital, Bursa, ca motoare ale economiei şi instrumente definitorii pentru investitorii străini sunt aproape ignorate în programul USL. Mai mult se identifică poziţia social-democrată, care cere supraimpozitarea veniturilor aşa-zis speculative. Această viziune absolut incredibilă, care viciază gândirea politică şi economică manifestată în ultimii 20 de ani (vezi proiectul de lege privind ridicarea pragului de deţinere la SIF-uri, care este blocat de PSD în Camera Deputaţilor) şi care împiedică vehicularea a miliarde de euro în interesul economiei va ţine la distanţă investitorii străini. Un capitol interesant al programului-alternativă propus de USL este cel întitulat „obiective strategice”. Aici se recunoaşte uşor marota oricărei campanii electorale a PSD din ultimii 10 ani – crearea unui milion de locuri de muncă. Bine plătite, evident. În anul 2000, când a câştigat alegerile, partidul lui Adrian Năstase (pe atunci) proclama acelaşi lucru. Rezultatul – un milion de români au găsit de lucru dar… în străinătate. În anul 2004, PSD a venit cu acelaşi slogan, tot imaginativ. A pierdut dar nu a învăţat nimic. „Doar numărul de locuri de muncă nu înseamnă nimic – spune Cristian Pârvan, reprezentantul mediului de afaceri. De ce un milion? Pentru că 1000 sau 100.000 nu impresionează pe nimeni”. Analiştii economici sunt de acord că programul economic arată bine pe hârtie. Dar nu poţi propune reducerea taxelor şi impozitelor concomitent cu creşterea veniturilor bugetare (de la 32% la 38% ca pondere în PIB), fără să indici nişte surse concrete. Să spui că vei creşte veniturile la buget prin scăderea evaziunii fiscale şi mai buna colectare a veniturilor este pură demagogie. Dar grav cu adevărat, conchide Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal, este ceea ce documentul USL uită: „Orice măsură care afectează veniturile şi cheltuielile bugetare aduce atingere ţintei de reducere a deficitului bugetar şi nu este posibilă”. Un deficit bugetar de 3% este o condiţie obligatorie pentru un membru al Uniunii Europene. Iar România a intrat în această familie şi trebuie să-i respecte statutul.
Mihai BABIŢCHI

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI