Politica în România

Convenţia Naţională a Partidului Democrat Liberal a oferit la sfârşitul săptămânii trecute un spectacol politic urmărit cu atenţie de toată lumea. Rezultatul evenimentului a oferit unora speranţe, altora dezamăgire, dar tuturor la un loc – delegaţi la convenţie, membri simpli ai PDL, ai altor partide sau cetăţeni neînregimentaţi politic dar afectaţi de deciziile politice – ocazia de a chibiţa, de a face pronosticuri, de a susţine pe unul sau pe altul dintre candidaţi. Nici acum comentariile nu au contenit şi este firesc să fie aşa. Suntem o specie socială – zoon politikon, cum spunea Aristotel, şi tot ceea ce poate afecta viaţa noastră socială este firesc să ne intereseze. Însuşi cuvântul politică vine din grecescul „polis” – „cetate”.
Politica însă este privită în mod diferit, înţeleasă şi deci folosită diferit. La Convenţia Naţională a Partidului Democrat Liberal una dintre acuzele pe care susţinătorii lui Vasile Blaga i-au adus-o lui Emil Boc a fost aceea că de când este el preşedintele partidului în Modrogan (acolo este sediul central al PDL) nu s-a mai luat nicio decizie politică, ceea ce a făcut ca partidul să fie nefuncţional. Replica a venit prompt: toate deciziile pe care guvernul le-a luat sunt decizii politice. Faţă de aceste aserţiuni ne aflăm în situaţia rabinului din Buhuşi – ambele sunt adevărate. Există însă o problemă, aceea că deciziile guvernamentale, cele care au consecinţele cele mai mari asupra tuturor cetăţenilor, nu au fost discutate şi cu forurile de conducere ale principalului partid care susţine guvernul. Partidul a fost tras pe tuşă. El şi oamenii lui sunt importanţi doar atunci când trebuie să susţină în Parlament guvernul. Nu ar trebui să existe o asemenea dohotomie, şi asta este valabil pentru toate partidele care pot învăţa din greşelile altora.
Politica, ne-o spune tot Aristotel, este prima dintre ştiinţe pentru că prin intermediul ei, de vreme ce Binele suprem nu le este accesibil, oamenii pot obține cel mai mare bine posibil fără a se îmbăta cu iluzii. De aceea un guvern bun este un guvern adaptat la realitate. Iar pentru o bună percepere a realităţii şi pentru decizii bune mai multe minţi, cu experienţe variate, sunt mai eficiente decât un grup restrâns, ca să nu spun una. Este ceea ce i se reproşează lui Emil Boc. Este ceea ce se speră că se va schimba în urma dezbaterilor de la sfârşitul săptămânii trecute, cu efecte benefice pentru întreaga societate. De aceea nu înţeleg criticile care le sunt aduse susţinătorilor lui Vasile Blaga care nu au renunţat la luptă şi la candidatura lor pentru o funcţie în Biroul Permanent Naţional. Dacă s-ar fi „supărat şi ei pe sat”, viziunea politică a lui Vasile Blaga şi a acelor membri ai PDL care sunt nemulţumiţi de situaţia din partid şi din ţară nu ar fi avut niciun susţinător în forurile de conducerea ale PDL şi, evident, nicio şansă cât de mică de a influenţa mersul lucrurilor. Să fii politician înseamnă să fii flexibil, să ştii să negociezi şi să-i accepţi şi alte puncte de vedere dar mai cu seamă înseamnă să ştii să accepţi înfrângerea într-o bătălie şi să continui lupta pentru câştigarea războiului. Lucrurile sunt valabile pentru toate partidele politice nu doar pentru PDL care a fost studiu de caz datorită evenimentului major prin care a trecut la sfârşitul săptămânii trecute.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI