Despre România reală…

Încet, încet a venit primăvara şi, cu toate greutăţile inerente ale vieţii de zi cu zi, ar trebui să ne bucurăm cu toţii de acest lucru. Din păcate  nu se prea poate. Necazuri sunt parcă din ce în ce mai multe pe capul românilor. Sărăcie cât cuprinde, salarii mult prea mici în raport cu preţurile tot mai europene, spitale închise şi oameni care mor la poarta acestora şi câte şi mai câte.  În toată această deznădejde oamenii parcă nu-şi mai găsesc niciun suport psihic şi fizic care să le dea optimismul necesar pentru a merge mai departe şi chiar de a visa la o viaţă mai bună. Aceasta s-ar zice că este România reală, total diferită de felul cum ne-o prezintă politicienii şi guvernanţii noştri. Şi dacă tot am ajuns la această sintagmă, „România reală”, am citit zilele trecute pe site-urile de ştiri câteva idei ale sociologului clujean Vasile Dâncu, care mi-au părut destul de interesante şi din care doresc să vă dezvălui şi dumneavoastră câteva.
Astfel, Dâncu spune, într-un fel de expunere pe această temă, că actualmente două sintagme îl enervează destul de tare: România profundă şi România reală! Ambele, susţine domnia sa, sunt ficţiuni ale unei elite intelectuale actuale care nu-şi poate realiza menirea. „Nu ştie, nu poate sau nu încearcă, fiind cuprinsă de propria contemplare sau de bătălia de legitimare a unor găşti care monopolizează, alături de politicieni, instituţiile culturale şi bugetul din patru în patru ani…”. Trist dar destul de adevărat, am spune noi. Parcă de vreo douăzeci de ani tot asistăm la un asemenea film! „România reală este de cele mai multe ori o sintagmă folosită ideologic. Vorbitorul vrea, de cele mai multe ori, să spună că el a descoperit ceva  ce nu înţeleg ceilalţi. De regulă aici vorbitorul nu greşeşte prea tare. Marea masă a românilor,  adică vreo 80 la sută dintre ei, nu o duc bine, nu sunt mulţumiţi de viaţa lor.  Dar foarte mulţi dintre  cei 80 la sută nici măcar nu caută soluţii pentru a ieşi din situaţia în care se află. (…) Sunt în acest moment peste 10.000 de locuri de muncă la Agenţiile de Ocupare a Forţei de Muncă pe care nu le vrea nimeni, pentru că este vorba de meserii precum zidari, parchetari, tâmplari, paznici şi altele. Mai sunt sute de locuri de muncă de zilieri în economia gri sau în agricultură, dar şi acestea nu sunt tentante. De ce? Simplu. Nu se câştigă destul de bine şi nu sunt munci prea uşoare. Şi atunci mai bine stai la mila statului sau visezi la cai verzi pe pereţii unei Românii tot mai triste privind la televizor. (…) România reală nu are …simţul realităţii. Trăim un fel de derivă ficţională care nu poate să ne sporească mersul spre normalitate sau adaptarea la o civilizaţie contemporană. România reală este sufocată de fantasme şi de imaginar degradat. Trăirea nu este una autentică, ci este o existenţă prefabricată din fantasme, mituri degradate şi iluzii de toate felurile. Myth-makerii din politică sau din industria divertismentului  stimulează încă, prin şocuri emoţionale, un corp social tot mai inert, o populaţie hipnotizată de tubul catodic (televiziuni)” – apreciază sociologul clujean.
Subscriu, în mare, la concluziile domnului Dâncu. Sunt perfect de acord că mulţi dintre politicienii României care apar foarte frecvent „pe sticlă” nu au aproape deloc simţul realităţii şi în cea mai mare parte vor doar să se scoată pe ei în evidenţă sau partidele politice din care fac parte. De asemenea, televiziunile naţionale, în goana lor nebună după rating, promovează  zi de zi aproape  sută la sută  tot felul de mondenităţi sau subiecte  care nu au niciun fel de legătură cu viaţa oamenilor simpli  şi care astfel le creează acestora tot felul de fantasme, mituri degradate şi iluzii deşarte. Iată, spre exemplu, în aceste zile, România a obţinut, la Salonul de Invenţii de la Geneva, un număr de 24 de medalii de aur, 18 medalii de argint şi 7 de bronz, prezentând, în total, peste 40 de invenţii, situându-se la final pe locul 4 (după China, Iran şi Rusia), dintr-un  număr de 45 de ţări participante. Sau lotul naţional de gimnastică al României a obţinut 6 medalii, dintre care 3 de aur, 2 de argint şi una de bronz la Campionatele Europene de gimnastică de la Berlin. Sunt curios să văd cum vor comenta politicienii şi cât spaţiu vor acorda televiziunile naţionale acestor rezultate de excepţie obţinute. Şi nu  în ultimul rând, cum vor fi răsplătiţi cei ce au obţinut aceste  performanţe. Dumneavoastră ce ziceţi?!
Tinu MATEŞ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI