30 decembrie 1947: Regele Mihai I era obligat să abdice de către comuniști, iar monarhia era abolită în România

30 decembrie 1947: Regele Mihai I era obligat să abdice de către comuniști, iar monarhia era abolită în România

La 30 decembrie 1947, Regele Mihai I era forțat să semneze actul de abdicare care astfel punea punct monarhiei în România și deschidea drumul proclamării Republicii Populare România.Astfel, era înlăturat ultimul simbol al democrației și, totodată, ultima piedică în calea acaparării complete a puterii de către Partidul Comunist Român.

După alegerile din 1946, comuniștii preiau puterea în România. În cale le mai stăteau doar regele și partidele de opoziție. Partidul Țărănist și cel Liberal sunt scoase în afara legii în 1947, iar liderii lor sunt arestați. Regele Mihai pleacă în Anglia la nunta principesei Elisabeta. Comuniștii sperau să nu se mai întoarcă și chiar monarhul ia în calcul posibilitatea de a rămâne în exil.

„O eventuală rămânere în exil ar fi permis comuniștilor să-l învinuiască pe Mihai de trădare și de lașitate”, arată istoricul Cosmin Popa.

„Winston Churchil, pe care-l întâlnește la ceremonii, dar și alți britanici, toți îi spun: Rămâi, pentru că situația din țară este complet neclară. A ținut să se întoarcă pentru că știa că aici e locul lui, era suveranul României, țara era monarhie”, spune ambasadorul Emil Hurezeanu.
21 decembrie 1947. Surpriză: regele se întoarce

Spre surpriza comuniștilor, regele se întoarce în România în ziua de 21 decembrie 1947. Trenul regal ajunge în București la ora 13:00, iar Mihai pleacă direct la Sinaia unde va sărbători Crăciunul. Pe 29 decembrie însă, în jurul orei 20, regele este chemat la telefon. De la celălalt capăt al firului, prim-ministrul Petru Groza îl cheamă urgent la București sub pretextul de a discuta o problema familială. Întâlnirea este fixată pentru a doua zi, la ora 10:30, la Palatul Elisabeta.
Capcana. Plus amenințarea băii de sânge

Discuția de la Palatul Elisabeta s-a purtat în patru: de-o parte, regele și regina-mamă, iar de cealaltă, Petru Groza cu Gheorghiu-Dej. „Eu sunt în favoarea divorțului”, i-a spus prim-ministrul regelui scoțând din buzunar actul de abdicare. Luat prin surprindere, Mihai a cerut 24 de ore timp de gândire. A primit însă doar zece minute. Monarhul trăiește cele mai grele clipe din viața sa. Telefoanele erau tăiate, garda regală arestată, palatul înconjurat de trupe comuniste. Văzând că stă pe gânduri, Groza îi arată regelui pistolul și îl amenință că, dacă nu semnează, va fi o baie de sânge.

În jurul orei 13:00, regele semnează actul de abdicare.

„Comuniștii aveau un scenariu, abdicarea nu este un act de voință unilaterală a regelui, a fost un act forțat, au fost amenințări. Practic, regele a semnat abdicarea cu pistolul la tâmplă”, spune Emil Hurezeanu.

La plecare, Petru Groza i-a atras atenţia reginei Elena ca nu cumva ea sau Regele să ia legătura cu cineva din afara Palatului Elisabeta: „Nici cu americani, nici cu români” a sunat avertismentul. Familia regală se afla de fapt în arest la domiciliu. Au fost conduşi apoi la Peleş unde au început să îşi facă bagajele, sub strictă supraveghere. Au luat numai haine şi obiecte de strictă folosinţă personală.
Proclamarea Republicii Populare și plecarea regelui

Câteva ore mai târziu este convocată Marea Adunare Naţională care proclamă Republica Populară.

După abdicare, regele și regina-mamă s-au întors la Sinaia pentru a-și pregăti plecarea din țară. Palatul era păzit zi și noapte de trupele comuniste, membrii Casei Regale trebuind să dețină permise speciale pentru a intra sau ieși din palat. La Sinaia a fost trimis trenul regal.

Sâmbătă, 3 ianuarie 1948, ora 20.00, trecând pe un culoar format de ofițeri întorși cu spatele, regele Mihai urca în tren pe peronul gării regale din Sinaia cu destinația Elveția. A fost derulat covorul roșu, dar nimeni nu a avut permisiunea de a se apropia de gară în momentul îmbarcării.

„Când ne-am urcat în tren, asta era ultima imagine care mi s-a întipărit în minte: unul dintre ofiţeri, nu mai ţin minte ce grad avea, a întors puţin capul către mine. Am văzut că îi curgeau lacrimile pe faţă. S-a închis uşa, obloanele vagonului au fost coborâte”, își amintea Regele Mihai acea clipă.

„Şi în seara zilei de 30 decembrie, mareşalul Palatului ne cheamă la telefon şi ne spune că Groza mă roagă urgent să vin la Bucureşti, fiindcă au o chestiune de familie de discutat. O chestiune de familie mi-am închipuit că va fi refuzul cu logodna, cu căsătoria. Şi când am venit aici, am urcat sus în odăile noastre şi a sosit şi Groza, l-a adus pe Gheorghiu-Dej neanunţat şi, în momentul ăla, a venit el cu hârtia pe care a scos-o din buzunar şi mi-a pus-o pe masă.

Eu am citit-o la repezeală, am văzut nişte lucruri şi am spus că mă duc alături ca să citesc asta ceva mai liniştit. M-am dus în odaia de-alături unde era … Nigel şi mi-a spus că casa a fost înconjurată cu trupe de-ale lor, santinele şi soldaţii noştri au fost arestaţi şi scoşi, telefoanele tăiate complet şi în jur, când m-am uitat, era artileria adusă acolo ca să înconjoare casa. Ei, citisem deja asta şi m-am întors şi am spus.

M-am uitat şi am spus: „Ce se întâmplă aici? Mi-aţi tăiat telefonul, mi-aţi înconjurat casa cu trupe”… Zice: „Păi dacă nu se semnează asta cât mai repede, o să fie mare bucluc în ţară”. Şi eu am încercat să-i explic că cel cel puţin constituţional nu se poate, eu n-am dreptul să refuz şi să plec fără să întreb ţara românească şi poporul. Şi zice: „n-avem timp pentru asemenea lucru”.

Şi mama mi-a explicat ceva şi Gheorghiu Dej s-a întors către ea: „Foarte frumos cum l-aţi educat pe fiul vostru!”. Bun. Am mai adăugat că, din punct de vedere constituţional, eu n-am dreptul să abdic în felul ăsta şi, în special, pentru restul familiei. Eu n-am dreptul. Şi nici constituţional. Nu, că n-avem timp de asta. Cum o să semnez asta? Mi-a spus: „Dacă nu semnaţi acum într-un sfert de oră, jumătate de oră, avem 1.000 de oameni tineri care sunt închişi şi dacă nu faceţi ce spunem noi acum, trebuie să-i împuşcăm pe toţi”.

Când am auzit asta am spus: „Asta e o responsabilitate pe care eu nu pot să o iau nici faţă de ţară, nici faţă de ei”. Şi a trebuit să semnez”.

Regele Mihai a murit la domiciliul său din Elveția la 5 decembrie 2017. Avea 96 de ani și era ultimul șef de stat din timpul celui de-al Doilea Război Mondial care se mai afla în viață. În aproape un secol de viaţă, a trecut prin evenimente dramatice, iar unele date din biografia sa au intrat în istoria universală. Personaj istoric cu un destin tragic, simbol al opoziţiei faţă de comunism, în România Regele Mihai a fost prigonit sau respectat, în funcţie de interesele guvernanţilor postdecembrişti.

sursa: digi24.ro

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---