VINERI: Ortodocşii şi greco catolicii îl sărbătoresc pe Sfântul Ştefan, întâiul martir creştin condamnat la moarte pentru că a mărturisit credinţa în Hristos

În data de 27 decembrie, în a treia zi de Crăciun, credincioşii ortodocşi  şi greco catolicii îl prăznuiesc pe Sfântul Arhidiacon Ştefan, întâiul martir creştin. El a fost condamnat la moarte de autorităţile iudaice în anul 33 pentru că a vestit şi a mărturisit credinţa în Hristos. Sfântul Ştefan este sărbătorit de creştinii romano-catolici, anglicani, reformaţi, evanghelici şi unitarieni astăzi,  26 decembrie.

Sfântul Ştefan(n. 1 – d. 35) a fost un diacon iudeu (evreu) din Ierusalim, potrivit Noului Testament. A fost primul martir creştin, condamnat la moarte de autorităţile iudaice din Ierusalim. Se spune că fost unul dintre cei şapte bărbaţi ”plini de Duh Sfânt şi de înţelepciune”, aleşi de către apostoli pentru a îndeplini calitatea de diaconi.

Ştefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni şi care au asistat la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ştefan a fost numit Arhidiacon. A intrat, astfel, foarte repede în atenţia fariseilor, care erau nemulţumiţi de faptul că predica în public învăţăturile lui Iisus.

La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, a fost adus în faţa Sinedriului, fiind acuzat de blasfemie faţă de Moise şi de Dumnezeu. Întrebat de acelaşi Caiafa care îl judecase şi pe Iisus cum răspunde acuzării, Sfântul Ştefan a ţinut o lungă cuvântare, acuzându-i, la rândul său, pe cei ce îi doreau moartea: „Cum au fost părinţii voştri aşa sunteţi şi voi! Pe care dintre prooroci nu i-au prigonit părinţii voştri? Şi au ucis pe cei care au vestit mai dinainte sosirea Celui Drept ai Cărui vânzători şi ucigaşi v-aţi făcut voi acum. Voi care aţi primit Legea întru rânduieli de la îngeri şi n-aţi păzit-o!” (Faptele Apostolilor VII, 51-53).

Sfântul Ştefan a fost găsit vinovat de blasfemie şi condamnat la moarte prin lapidare. După pronunţarea sentinţei, conform Noului Testament, el a avut o teofanie, spunând: „Iată văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu”. El a fost dus în afara cetăţii, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir ucis pentru că mărturisise credinţa în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morţii el cere iertarea pentru cei care îl ucid. Printre cei ce l-au judecat şi au asistat la uciderea lui s-a aflat şi Saul, convertit ulterior la creştinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Sfântul Ştefan a trăit pe vremea împărăţiei lui Atanasie, căruia îi zic şi Artemie, fiind patriarh Sfântul Ghermano, şi a fost născut şi crescut în împărăteasca cetate, fiind fiu din părinţi creştini, anume Ioan şi Ana. Din tânăra vârstă se îndeletnicea cu cartea şi se afla îtoate zilele cu maica-sa la biserica lui Dumnezeu, dându-se pe sine la post si la viaţa aspră. Pentru aceasta a luat si cinul ingeresc, când a fost în vârstă de şaisprezece ani, şi de atunci mai mult sporea la duhovnicestile nevoinţe, biruind toate pornirile trupului.

Mormântul Sfântului Ştefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius (d. 258) în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

În ţara noastră, numeroşi creştini, bărbaţi şi femei, poartă cu bucurie numele de Ştefan şi Ştefana, rugându-se cu evlavie la icoana patronului lor spiritual.

Semnificaţia numelui Ştefan

Numele de Ştefan este de origine greacă Stephanos – şi înseamnă „coroană”, „ghirlandă”, „cununa” (cu care erau încununaţi învingătorii). La noi, formele curente au fost şi sunt Stefan si Stefan(i)a, diminutivate mai ales Fane, Fanel, Fanica, Fanita, Fana, Fanica, iar uneori – sub influenta straina – Fanny. Destul de des se folosesc şi diminutivele Ştefănel sau Ştefăniţa, mai rar Ştef(i).

Sursa: crestinortodox, wikipedia, calendar-crestin-ortodox

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI