VIDEO| Cetatea din Alba care arată perfect chiar şi după 700 de ani de existenţă: Imagini din locul în care timpul stă în loc

Cetatea din Alba care arată perfect chiar şi după 700 de ani de existenţă: Imagini din locul în care timpul stă în loc

Una dintre cele mai spectaculoase cetăţi medievale, înscrisă din 1999 pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO, se găseşte în comuna Câlnic, din judeţul Alba. Obiectivul turistic este vizitat în fiecare an de mii de turişti, convinşi, în special, de imaginile publicate pe internet.

Monumentul istoric UNESCO de a Câlnic a fost construit la mijlocul secolului al XIII-lea de saşii transilvăneni. Un greav sau comite – conducător local, numit Chyl de villa Kelnuk (Câlnic), ridicat dintre saşi în contextul luptelor interne pentru tron duse de ultimii regi ai dinastiei arpadiene, este personajul de care sunt legate primele referiri despre cetate. Acesta a fost înnobilat în 1269 de către regele Ştefan al V-lea, iar la puţin timp a început ridicarea cetăţii, care a devenit astfel reşedinţă nobiliară.

Până la 1300, în prima etapă de construcţie a fortificaţiei, s-a ridicat donjonul, adică turnul locuinţă, cu trei niveluri – pivniţă boltită şi două etaje. Ulterior, a fost înconjurat cu ziduri masive, ce formează o incintă ovală cu un turn de apărare spre Sud şi un turn al porţii pe latura nordică. În perioada respectivă, sistemul de apărare era întregit în trecut de şanţul de apă care înconjura cetatea.

Fortificaţia a fost reşedinţă a familiei până la începutul secolului al XV-lea. În jurul anului 1430, cetatea a fost vândută comunităţii saşilor. Un secol mai târziu, saşii au început adaptarea fortificaţiei la noile cerinţe ale tehnicilor războiului, care implicau folosirea armelor de foc.

Aceştia au construit încă o incintă, exterioară, mai joasă, cu rol de baraj împotriva artileriei, au fortificat turnul porţii cu o barbacană, iar în curtea interioară, pe ruinele unei construcţii mai vechi, au ridicat capela. În curtea interioară au fost construite, de-a lungul zidurilor, cămări pentru provizii şi adăposturi pentru familiile sătenilor în vremurile de restrişte. Toate acestea pot fi vizitate în prezent, în tururi ghidate sau fără ghid. Monumentul a fost restaurat între anii 1961-1964 de Direcţia Monumentelor Istorice din România.

Cetatea este deschisă zilnic între orele 10.00 şi 18.00. Preţul unui bilet de intrare este de 10 lei pentru adulţi şi de 5 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari. Banii care se strâng din vânzarea biletelor, precum şi a suvenirurilor care pot fi achiziţionate de la magazinul cetăţii sunt folosiţi pentru întreţinerea monumentului istoric.

Tot în acelaşi scop sunt folosiţi şi banii pe care îi dau cei care se cazează în spaţiul destinat acestui scop, respectiv în două camere cu patru paturi. Clienţii care se cazează aici sunt, în majoritate, familii de turişti străini, încântaţi de faptul că pot dormi într-un spaţiu vechi de sute de ani. În cetate pot fi făcute, contra unei taxe, fotografii de modă sau artă. În interior pot fi oficiate şi căsătorii. Numărul vizitatorilor a scăzut faţă de perioada de dinainte de pandemie. Sunt mult mai puţini turişti străini care ajung la Câlnic, administratorii cetăţii fiind obişnuiţi să primească aproape zilnic vizitatori din Spania, Germania, Italia sau Anglia.

”Turiştilor le place, cel mai mult, să urce în turnul clopotniţă. E turnul cel mai înalt, de unde se vede tot satul. În turn sunt patru clopote mari, care se trag duminica, la 1, şi în zi de sărbătoare”, spune custodele Cetăţii, Codruţa Davidaş. Turnul are o înălţime de 24 de metri. Un alt punct de atracţie este turnul donjon, unde a fost amenajat un spaţiu unde există un muzeu de artă populară şi medievală. În pivniţa aflată sub bolta turnului încă se mai află câteva butoaie de stejar cu capacitate de peste cinci tone.

Un alt turn, dar care poate fi admirat doar de afară, este „turnul slăninilor”, unde se păstra toată slănina din sat. De altfel, fiecare localitate săsească din Transilvania avea în trecut un turn al slăninilor. Condiţiile de mediu din interiorul acestora făceau ca slănina să se păstreze foarte bune, inclusiv vara. Într-o anume zi pe săptămână se deschidea turnul şi fiecare sătean îşi lua câtă slănină avea nevoie.

În mijlocul curţii este capela, în interiorul căreia se păstrează fragmente de frescă de la începutul secolului al XVI-lea şi o tribună de lemn decorată cu panouri pictate în stilul floral renascentist de factură populară din 1733. Tot în Ansamblul înscris pe Lista UNESCO se află şi Casa parohială şi Biserica Evanghelică – cunoscută de localnici sub denumirea ”din Deal”. Biserica nu poate fi vizitată în prezent, aflându-se în reabilitare cu ajutorul fondurilor europene. Întregul ansamblu este administrat de peste 25 de ani de Asociaţia Ars Transsilvaniae România Cluj-Napoca.

În spaţiile din cetate erau organizate înainte de pandemie o serie de expoziţii documentare şi de artă, iar capela a devenit aula în care se desfăşoară simpozioane, colocvii şi conferinţe. În aceeasi ambianţă s-au desfăşurat concerte şi audiţii de muzică medievală, renascentistă sau barocă.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI