Singura şansă pentru educaţie

Rezultatele de la examenul de Bacalaureat din acest an pot fi subiect de discuţii pentru ziarişti sau politologi dar nu şi o surpriză pentru cei care lucrează în sistem. Dacă vrem să vedem adevărul, examenele scot la suprafaţă ceea ce se întâmplă în sistemul de învăţământ. Însăşi examenele şi ceea ce urmăreşte educaţia pot fi puse în discuţie şi evaluate.
Vinovată este într-adevăr societatea, care are un mod de a fi ce se reflectă în seriozitatea şi corectitudinea cu care se face ceea ce se face în cadrul ei. Valorile şi principiile pe care le respectă un popor determină rezultatele sale generale. Rolul educaţiei este foarte important deoarece ea contribuie alături de părinţi la formarea caracterului tinerilor.
Nu cred că pot fi învinovăţiţi elevii. Ei sunt încă prea mici, chiar şi cei care au 18 ani, ca să aibă o viziune de ansamblu şi să poată aprecia complexitatea fenomenului dezvoltării umane şi a interacţiunii sociale. Adulţii, educatorii şi părinţii pot fi însă traşi la răspundere pentru rezultatele copiilor pe care îi au în grijă. Pe de altă parte sistemul de învăţământ poate avea ca ţinte şi poate încerca să impună învăţarea de lucruri care nu prezintă interes deoarece aplicabilitatea lor este restrânsă şi în afara ariei de interes a elevilor sau chiar a societăţii.
Sunt voci care acuză slaba pregătire a studenţilor. Ei sunt probabil acei elevi care au promovat pe nedrept Bacalaureatul. Dar nici profesorii de la liceu nu pot avea rezultate oricât s-ar strădui dacă din şcolile generale absolvenţii nu sunt suficient de bine pregătiţi.
Trecerea de la transmiterea şi evaluarea de cunoştinţe la dezvoltarea de competenţe la gimnaziu s-a făcut din anul 2009. Însă nu s-a reuşit o schimbare în abordarea actului educativ deoarece cadrele didactice nu au fost formate în acest sens. Definiţia, modul de abordare şi de evaluare a competenţelor sunt încă probleme neclare şi pentru sistemele educative din alte ţări.
Şansa pentru educaţie a apărut ca urmare a momentului de adevăr prilejuit de o relativă cinste la examenul de Bacalaureat. Conştienţi de problemele pe care le are educaţia ne putem apleca cu mai multă atenţie asupra lor, poate să găsesc soluţii mai bune.
Problema principală este aceea a neasumării responsabilităţii. Copii trec de la un profesor la altul fără ca munca lor să fie înregistrată distinct. Astfel fiecare poate arunca vina pe nivelul imediat inferior, până la grădiniţă. Nici un profesor nu poate fi tras la răspundere pentru ceva care trebuie construit de mai multe cadre didactice.
Prin notarea folosită acum se face o reducere a întregii activităţi din cadrul unei discipline la o singură notă sau calificativ. Tot ce ştie un elev este înregistrat în media lui anuală la acea disciplină. Astfel informaţia transmisă mai departe este irelevantă din punct de vedere calitativ. Oricâtă bunăvoinţă am avea media 7 la matematică nu ne spune ce anume ştie şi ce anume nu ştie copilul. Nota 6,50 de la examen nu oferă nici o informaţie privind posibilităţile reale ale elevului. Poate să ia nota rezolvând unele sau altele dintre exerciţii.
Singura soluţie pentru ieşirea din această criză generalizată din sistem produsă de dizolvarea răspunderii o reprezintă utilizarea tehnicii informatice pentru înregistrarea calitativă a informaţiilor. Cu tehnica existentă nici nu ar fi greu, iar lucrul cu aceste informaţii ar fi de folos şi profesorilor deoarece ar deveni mult mai conştienţi de nivelul real al elevilor. Astfel dacă vom avea bine identificate competenţele şi variabilele cu care fiecare poate fi caracterizată, dacă vom înregistra pentru ele posibilităţile fiecărui copil, atunci vom avea în faţă o descriere precisă a ceea ce poate şi ce nu poate face un elev. Contribuţia fiecărui profesor va deveni evidentă prin evaluarea periodică a situaţiei şi munca lui va putea fi astfel apreciată corect indiferent la ce şcoală predă. Un mare câştig ar avea elevul şi părinţii lui, care ar putea şti mult mai precis care sunt talentele şi posibilităţile elevului astfel ca orientarea pentru viaţa de adult să fie mult mai precisă şi bine fundamentată.
Există un astfel de soft pus deja la dispoziţia tuturor şcolilor din judeţul Alba prin proiectul Amicus al Inspectoratului Şcolar Judeţean, care permite o evidenţă detaliată a posibilităţilor fiecărui elev. Platforma elaborată permite accesul online confidenţial al părinţilor la toate informaţiile relevante despre copiii lor înregistrate de profesori, de la absenţele de la ore până la variabilele ce descriu competenţele. Rezultatele din acest an ne atrag atenţia că ar trebui folosită pentru obţinerea transparenţei şi evaluarea performanţelor elevilor până nu este prea târziu.
O astfel de trecere de la cantitativ la calitativ, firească şi necesară, presupune un efort personal dar şi unul colectiv. Cere un preţ dar lucrurile pentru care nu plătim ne costă adesea cel mai mult. De exemplu se poate şi fără educaţie pentru sănătate dar preţul plătit de societate sunt multe boli, spitale şi multă suferinţă. Se poate şi fără educaţie de calitate dar atunci nu se mai poate spera la progres şi succes.
Este nevoie de voinţă politică pentru ca acest pas să fie făcut şi de bunăvoinţa şi implicare responsabilă a dascălilor. Altfel fiecare examen corect nu va fi decât un nou prilej pentru a le aminti că pentru munca pe care o fac salariile sunt suficiente. Mai este nevoie şi de dorinţa părinţilor şi de implicarea lor activă în a solicita şcolilor calitate şi transparenţă, altfel vor avea mereu motive să îşi reproşeze că nu au făcut tot ce le stă în putinţă pentru copiii lor. Fără concursul acestor trei factori trecerea de la cantitate la calitate nu are prea mari şanse de reuşită.
Ioan VLAŞIN

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI