Sănătatea în cădere liberă

Scenele incredibile de pe sticla televizorului cu bătrâni cu cârje şi în cărucioare, cu bătrânici abia târâindu-şi picioarele pe jos, cu bebeluşi în incubatoare împinse de asistente sau de cei de la SMURD pe porţile spitalelor care se închid în urma lor, îţi dă senzaţia că România se pregăteşte de un război, că guvernul a declarat starea de asediu, că a murit şi speranţa în România. Văzând aceste scene incredibile în care moartea dă târcoale spitalelor fiindcă după cum bine se ştie au fost două decese la uşa spitalelor închise, se acreditează ideea că noi, cetăţenii, tremurăm de frică în faţa clasei politice care ne conduce şi nu ideea corectă că ei, clasa politică conducătoare, ar trebui să tremure de frică în faţa noastră, a cetăţenilor. Declaraţiile primului ministru, declaraţiile ministrului sănătăţii, Cseke Attila, şi mai ales declaraţia ministrului secretar de stat, Raed Arafat, m-a dezamăgit profund fiindcă îl ştiam un medic bun, care a pus la punct sistemul de urgenţe medicale din România, dar care din păcate, a făcut „pact cu diavolul”.
Se pune întrebarea, de ce timp de aproape 20 de ani spitalele din România n-au primit mai nimic de la bugetul ministerului sănătăţii, nu de la Casa de asigurări pentru achiziţionarea aparaturii de înaltă performanţă, pentru reabilitarea clădirilor spitalelor mai vechi de 20 de ani sau multe alte lucruri importante. De la Revoluţie încoace sistemul medical a fost veşnic subfinanţat, veşnic în căutare de noi fonduri. Cine este de vină că la Alba Iulia sau la Blaj sau la Câmpeni sau la Aiud nu se poate monta un „stand” pe vasele coronare ale inimii în primele 9 ore ale unui infarct miocardic? Cine este de vină că medicii şi asistentele medicale sunt prost plătiţi şi nu au condiţii de lucru ca şi în Occident? Unde se duc banii colectaţi pentru asigurările de sănătate, unde se duc banii colectaţi din T.V.A.-ul pentru alcool sau tutun? Se ştie foarte bine, dar nu se spune. Se duc la ministerul finanţelor în marea „gaură neagră” din care nu mai pot să iasă spre sănătate în întregime. Până când nu se va „scurtcircuita” această gaură neagră care se numeşte ministerul finanţelor, nu vor fi bani în sănătate.
Ministrul sănătăţii, Cseke Attila, pe lângă faptul că nu închide nici un spital în judeţele Harghita şi Covasna are în proiect construirea câtorva spitale mamut în diferite centre de judeţ cu formula parteneriat public şi parteneriat privat cu, atenţie, management privat. Se pun câteva întrebări: dacă este criză şi se desfiinţează spitale, de unde bani pentru spitalele mamut şi care vor fi partenerii privaţi în aceste spitale? Sper că nu clientela politică.
Genocidul din sănătate continuă, din păcate aproape 5000 de copii bolnavi de cancer nu au posibilităţi de a-şi plăti diferite investigaţii în altă parte decât la cele arondate fiindcă 90% din ei au părinţi cu un venit lunar mai mic de 5 milioane lei. Şi aici mă gândesc la investigaţiile nedecontate de Casa de sănătate şi anume RMN sau TC.
Cardul de sănătate pe care ministrul sănătăţii vrea să-l scoată şi care costă aproximativ 2 euro, pe care tot pacientul trebuie să-l plătească, este o afacere grasă şi dacă facem un calcul şi înmulţim 2 euro cu 18 milioane de români vedem şi suma totală. Apariţia cardului de sănătate datorită faptului că este electronic, implică riscuri imense. Ce va conţine acel card: numele şi prenumele, CNP-ul, codul unic de identificare, numărul cardului naţional de sănătate, grupa sanguină şi Rh-ul, şi atenţie, acceptul exprimat în timpul vieţii de a dona organe după deces, numele medicului de familie. Care sunt dezavantajele acestui card: noi cetăţenii plătim totul, informaţiile medicale nu sunt protejate putând fi foarte uşor furate pentru firmele de asigurări de viaţă sau de boală, fiind un adevărat chilipir. Vom intra pe piaţa mondială a traficului de organe, organele românilor vor fi foarte ieftine. Se va introduce o nouă taxă care este co-plata, fără un referendum naţional.
Stimaţi cetăţeni, spitalul este casa noastră, a medicilor, locul nostru de lucru, adăpostul nostru al celor ce lucrăm în halate albe, dar şi casa dumneavoastră atunci când veţi fi bolnavi. Nu staţi impasibili atunci când se desfiinţează un spital chiar dacă el nu este din zona dumneavoastră fiindcă nu se ştie când vă vine şi dumneavoastră rândul!
Dr. Mircea FRENŢIU,
medic primar chirurg

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI