Sâmbăta lui Lazar, anticiparea Învierii Domnului, sărbătorită cu o zi înainte de Duminica intrării lui Iisus în Ierusalim

Învierea lui Lazar este sărbătorita in Biserica Ortodoxa cu o zi înainte de Duminica Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim. Cele doua zile alcătuiesc împreuna hotarul si puntea de legătura intre Postul Păștilor si Săptămâna Patimilor: sunt doua zile de prăznuire, o anticipare a bucuriei pe care o va aduce, peste o săptămâna, Învierea lui Hristos – biruința asupra morții.

Informațiile pe care ni le oferă Sfintele Evanghelii despre Lazar sunt puține. Știm ca era din Betania, localitate identificata astăzi cu satul palestinian Al-Eizariya ori Al-Izzariya, „locul lui Lazar”. Era fratele Martei si al Mariei. Sfântul Evanghelist Ioan ne spune ca „Iisus iubea pe Marta, si pe sora ei, si pe Lazar”. Din aceste cuvinte înțelegem ca Lazar ocupa un loc aparte in inima Mântuitorului Hristos: se numără, asemenea Apostolului Ioan, printre cei foarte apropiați Lui, si, cu siguranța, aceasta se datora sincerității si deschiderii lor fata de Hristos.

Întrucât Betania era la numai trei kilometri departare de Ierusalim, Iisus venea deseori in casa celor trei frati pe care ii iubea. Tradiția spune chiar ca Lazar ar fi fost fiul fariseului Simon, cel care i-a făcut cina Mântuitorului in casa sa.

In zilele care au premers Patimii Sale, Hristos obișnuia sa se retragă cu ucenicii Săi in locuri pustii. Ura conducătorilor religioși ai evreilor ajunsese foarte mare. Minunile mai mult decât evidente pe care le săvârșise in ultimul timp (de exemplu, vindecarea orbului din naștere) si mustrările adresate lor ii determinaseră sa-I dorească moartea. De aceea, căutau prilej pentru a-L prinde si a-L omori. Însă nu venise încă vremea, Hristos Însuși avea sa aleagă când sa fie dat in mâinile lor.

„Eu sunt învierea si viată”

Hristos se afla, așadar, dincolo de Iordan, in Pereea, intr-un tinut pustiu, unde Ioan botezase candva. Aici a primit mesageri de la cele doua surori, Marta si Maria: Il rugau sa vina cat mai repede la casa lor, deoarece Lazar era grav bolnav. Nu se spune ce boala avea, insa aceasta era fara vindecare si ducea spre moarte. Totuși, Iisus nu raspunde imediat rugăminții lor; rămâne încă doua zile in locul in care se afla. Apoi, insotit de ucenici, porneste spre Betania. Ajunge in sat in cea de-a patra zi de la moartea acestuia. Doliul din casa Martei si Mariei era încă mare: mulți prieteni si cunoscuți de-ai lor erau încă alături de ele pentru a le consola.

La marginea satului, Iisus o intalneste pe Marta, care, usor mustrator, Ii spune: „Doamne, daca ai fi fost aici, fratele meu n-ar fi murit”. Hristos ii raspunde: „Eu sunt invierea si viata!”, adica El este Cel care a adus la viata toate, dar si Cel care are putere sa biruiasca moartea. O va dovedi, de altfel, peste putine zile, cand, prin moartea Sa, primita de bunavoie, va birui moartea.

O întâlnește apoi pe cealaltă sora, Maria, venita si ea in graba, întrucât auzise ca Învățătorul a sosit in satul lor. Văzând durerea celor doua surori si a prietenilor acestora, Iisus S-a întristat si El, si, in fata mormantului lui Lazar a plans. Hristos, Viata si datatorul vietii, se afla fata in fata cu moartea. Cel care crease omul pentru o viata vesnica vedea inaintea sa cum acesta este cuprins de putreziciune si descompunere. Cere atunci sa fie data la o parte piatra de la ușa mormântului. Marta încearcă sa se împotrivească, spunând ca deja miroase urat, adică Lazar intrase in putrefacție. Hristos, îndemnând-o sa aibă credința, mulțumește mai întâi Tatălui pentru minunea ce avea sa se întâmple, apoi îl cheamă pe Lazar afara. Acesta iese din mormant asa cum fusese ingropat: infasurat in giulgiu si cu mahrama pe fata. Bucurie, uimire, cutremurare… Vazand minunea, unii dintre cei prezenti au crezut in Hristos, altii insa, amintind de fratii bogatului nemilostiv, pentru care acesta cerea sa le fie trimis saracul Lazar inviat pentru a crede, au gasit cu cale sa mearga si sa-L parasca la farisei. Acum, sinedriul se intruneste si hotaraste uciderea lui Iisus, dar si a lui Lazar cel înviat.

Suntem chemați sa ne identificam cu Lazar

Slujbele Bisericii din aceasta perioada nu privesc insa minunea invierii lui Lazar ca pe un simplu eveniment petrecut candva, mai mult sau mai putin exterior noua, de care se face numai amintire in aceasta sambata; toata săptămâna a șasea a Postului Mare ne invita sa devenim martorii celor întâmplate in urma cu aproape doua mii de ani, raportând întâmplările de atunci la propria persoana.

Astfel, luni ni se spune: „Astazi, umbland Hristos pe langa Iordan, I S-a aratat boala lui Lazar…”, marti: „Ieri si astazi a fost boala lui Lazar…”, miercuri: „Astazi, Lazar, murind, este ingropat si il jelesc surorile…”, joi: „Doua zile are astazi Lazar cel mort”, iar vineri: „Maine, Domnul vine sa ridice pe fratele cel mort al Martei si al Mariei”.

Pe de alta parte, suntem chemați sa ne identificam cu Lazar: „Rastoarna, Hristoase, de pe smeritul meu suflet, piatra cea grea a trandaviei celei rele, si ma ridica din mormântul nesimțirii, spre lauda Ta, Cuvantule”. Așadar, pe fiecare dintre noi îl învie Hristos in Lazar si pe fiecare dintre noi li eliberează din moarte.

Sursa Crestinortodox.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI