Reședință de vară pe domeniul public, la Alba Iulia: ”Locuința mea de vară/ E la țară…

”Locuința mea de vară/ E la țară…/ Acolo era să mor”, sună versurile unei celebre poezii de George Topârceanu și trebuie să recunosc că mi-a venit în minte ori de câte ori am zărit prin Alba Iulia alcătuiri precum cea din imagine.

Să nu vă imaginați că este ceva accidental, căci de săptămâni bune ansamblul orbitează în perimetrul intersecției de la stadion, de ceva vreme stabilizându-se lângă stația de autobuz. Ce să fie? Păi vă lămuresc eu: un cărucior și ceva cutii cu lucruri, un fel de ”cu ce s-a ales în viață” una dintre persoanele fără adăpost din Alba Iulia.

O femeie pe care am surprins-o în câteva rânduri dormind pe banca stației de transport public local. Pe lângă ea au trecut și trec zilnic oameni, cu siguranță și dintre cei care ar putea să o ajute pentru că asta e răspunderea lor de serviciu.

Totuși, bunurile ei stau în continuare acoperite de ploaie, în preajma uneia dintre cele mai frecventate intersecții din oraș. Astăzi, femeia nu era în zonă, s-o fi aciuat pe undeva, dar peisajul rămas pe spațiul verde ne confirmă, încă o dată, că ne dăm mai smart decât suntem, că fiecare e cu treaba lui în viața asta și că, vorba unui cunoscut, noi, românii, am depune toate eforturile și ne-am consuma toată energia doar, doar am reuși să trecem prin viață sau să obținem ceva fără a face absolut nimic, nimic din ce trebuie, desigur.

Poate se autosesizează totuși cineva și vede și de soarta acestei femei și a ”reședinței” ei de vară.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News