Reducerea numărului orelor de muncă pentru români, fără afectarea salarizării – propunerea senatorului PNL de Alba Alexandru Pereș

Potrivit unui studiu realizat de Agenția Europeană pentru Securitate și Sănătate în Muncă, citez: ”Riscurile psihosociale sunt generate de conceperea, organizarea și gestionarea precară a activității, precum și de un context social necorespunzător la locul de muncă și pot avea efecte negative pe plan psihologic, fizic sau social, precum stresul la locul de muncă, epuizarea sau depresia.

Printre condițiile de lucru care determină riscuri psihosociale se numără:

– volumul excesiv de muncă;
– cerințele contradictorii și lipsa de claritate privind rolul pe care îl are de îndeplinit lucrătorul;
– lipsa de implicare în luarea deciziilor care afectează lucrătorul și lipsa de influență asupra modului de desfășurare a activității;
– schimbările organizatorice gestionate necorespunzător, nesiguranța locului de muncă;
– comunicarea ineficientă, lipsa de sprijin din partea conducerii sau a colegilor;
– hărțuirea psihologică și sexuală, violența din partea terților.

Aproximativ jumătate din lucrătorii europeni consideră că stresul este un factor uzual la locul de muncă și că reprezintă cauza a aproape jumătate din totalul zilelor de lucru pierdute. Ca și alte aspecte care afectează sănătatea psihică, stresul este deseori înțeles greșit sau stigmatizat. Cu toate acestea, atunci când sunt privite la nivel organizațional și nu ca problemă individuală, riscurile psihosociale și stresul pot fi gestionate în aceeași măsură ca orice alt risc pentru sănătatea și securitatea în muncă.”

Stimați colegi,

Iată de ce, economia modernă nu ar trebui să însemne numai tehnologie și globalizarea piețelor, productivitate sporită, creativitate, investiții, infrastructură de transport și logistică informațională, ci și gândirea în parametri noi a utilizării forței de muncă. A apărut o autentică cultură a confortului la locul de muncă, limitat nu doar la ergonomie. Confortul – mental, fizic și emoțional – determină angajații să se simtă mai siguri și mai implicați, deci să devină mai productivi. Mai ales companiile private, dar și unele state au înțeles, în urma unor studii științifice relevante, că așa numita „stare de bine” a salariaților reprezintă un factor esențial de progres economic. Unele companii private au făcut ce depinde de ele pentru angajați: au răspuns nevoii de siguranță a locului de muncă, de recunoaștere a calităților profesionale ale celor talentați și merituoși, nevoii de apartenență a fiecăruia la un colectiv sudat și responsabil. Aproximativ 30% din marile companii asigură salariaților timpi de odihnă și relaxare pe parcursul programului de lucru, pauze de o oră pentru masă și chiar săli de sport în care cei doritori pot să scape de stres, respectiv să se remonteze pentru restul programului de lucru. Iată, Guvernul român acordă granturi (finanțări) de stat pentru angajatorii care înființează grădinițe și creșe lângă sediile firmelor pentru copiii angajaților.

La nivel european, pagubele provocate de stresul profesional se ridică la aproximativ 100 miliarde de euro anual. În România paguba se ridică la circa 1,5 miliarde euro anual, de aceea este nevoie de o intervenție legislativă corespunzătoare, care să susțină preocuparea recentă, tot mai evidentă a managerilor de a controla și combate acest flagel alarmant, întrucât de sănătatea angajaților depinde profitabilitatea întreprinderilor.

Din anul 2003, când a intrat în vigoare actualul Cod al Muncii, acesta a fost amendat de 15 ori. Dar, niciuna din noile prevederi nu au vizat mărimea săptămânală a orelor de lucru sau modul de repartizare a acestora. România ar trebui să urmeze exemplul altor state europene, care au procedat la relaxarea programului de lucru și chiar la diminuarea numărului de ore lucrate săptămânal. Soluția legislativă care s-ar impune ar fi aceea de modificare a unor dispoziții din Codul Muncii cu privire la programul de lucru și timpul de muncă. Concret, ar fi vorba de reducerea numărului orelor de lucru prestate săptămânal de la 40 ore la 38 de ore, fără afectarea salarizării aflate în plată; de regulă ziua de vineri trebuie să aibă șase ore de lucru.

Conform unei statistici Eurostat din anul 2005, numărul de ore săptămânale lucrate efectiv în unele țări din Europa este: Olanda – 31,5; Norvegia – 34,5; Danemarca – 35,5; Marea Britanie – 35,6; Suedia – 36; Germania – 37; România – 41,1; Polonia – 41,8; Letonia – 41,9; Grecia – 42,3; Cehia – 42,8.

Din păcate însă, ne aflăm într-un an electoral iar unii oameni politici și nu numai aceștia, sunt mai puțin preocupați de imperativul unei astfel de inițiative, tinzând să o considere o măsură populistă neavenită. O astfel de poziție mi se pare superficială. Sigur că unii angajatori, mai puțin pregătiți în managementul forței de muncă, nu vor fi de acord cu diminuarea orelor de lucru săptămânale la aceeași plată. Însă, este foarte probabil ca aceștia să realizeze, la o analiză lipsită de prejudecăți, că mai puține ore de lucru înseamnă mai puțin stres, induce salariaților „starea de bine” și conduce la creșterea calității și productivității muncii.

Stimați colegi,

Așadar, este timpul să abordăm cu responsabilitate concepte noi ca ”starea de bine a angajaților”, care înseamnă echilibru între carieră și viața privată, sau „zona de confort” – dușmanul creșterii, evoluției personale din care orice angajat trebuie scos prin stimulente și atitudini profesionale.

Alexandru Pereș, senator PNL de Alba

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---