Proiect – Statul ar putea impune limitarea dobânzilor la 2,62% pe an la împrumuturile în lei, noi și în derulare

O propunere legislativă depusă de senatorul PNL, Daniel Zamfir, în Senat, solicită limitarea dobânzilor la 2,625% pe an la împrumuturile în lei. Promovată iniţial ca modificare legislativă care să limiteze dobânzile penalizatoare, în special cele practicate de IFN, noua lege doreşte limitarea tuturor dobânzilor, din contractele de credit vechi şi noi, încheiate şi de IFN-uri şi de bănci, la nivelul dobânzii legale, plus 50%, adică 2,62%, după cum explică avocatul Gheorghe Piperea, cel care a contribuit la redactarea legii.

Comisia economică şi Comisia de buget ale Senatului au dat un raport favorabil propunerii legislative pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr.13/2011, care prevede limitarea dobânzii penalizatoare pentru obligaţiile băneşti. Textul actului normativ arată că atât dobânda convenţională, remuneratorie şi cea penalizatoare, plătibilă conform contractului de către consumator, nu poate depăşi cu mai mult de 50% pe an dobânda legală.

În prezent, dobânda legală este stipulată prin OG 13/2011 care modifică OG 9/2000, la nivelul de 1,75%, nivelul dobânzii de politică monetară. În Ordonanţa 13/2011, doar dobânda penalizatoare se poate calcula în baza formulei 1,75%+4 puncte procentuale. Formularea din textul propunerii legislative spune că ,,dobânda remuneratorie plătită de consumator conform contractului nu poate depăși cu mai mult de 50% pe an dobânda legală”.

Cum dobânda legală este dobânda de politică monetară, înseamnă că formula prin care se va calcula dobânda limitativă este următoarea: 1.75% + 50%*1.75%, adică 2.625% pe an.

„Practic, modificarea vrea să pună pe picior de egalitate toate categoriile de împrumutaţi, atât ai IFN-urilor, ai băncilor şi chiar ai cămătarilor, în aşa fel încât orice fel de dobândă să fie stabilită în funcţie de dobânda legală, ceea ce ar conduce la o dobândă de 2,5%-2,6%”, a declarat Gheorghe Piperea. Acesta explică faptul că stabilirea unui nivel pentru orice tip de dobândă, remuneratorie, convenţională şi penalizatoare este o normă de protecţie pentru persoanele vulnerabile.

Piperea precizează că plafonarea dobânzilor este stipulată încă din OG 9/2000 şi OG 13/2011. Acesta arată că în OG 9/2000 semnată chiar de Mugur Isărescu în calitate de prim-ministru atunci, articolul 5 este cel care extinde această plafonare de la dobânda legală, care face obiectul în sine al ordonanţei respective, la celelalte tipuri de dobânzi. „Art. 5. – În raporturile civile dobânda nu poate depăşi dobânda legală cu mai mult de 50% pe an. Dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris. În lipsa acestuia se datorează numai dobânda legală” spune actul normativ.

Gheorghe Piperea subliniază că „prin nerespectarea acestei clauze într-un contract de credit dobânda devine nulă de drept, iar consumatorul poate rambursa împrumutul fără dobândă”.

Practic, aşa cum sunt formulate modificările legislative, dacă legea va fi promulgată, dobânda de 2,625% se va aplica tuturor contractelor vechi şi noi, pentru creditele acordate de instituţii de credit sau instituţii financiare nebancare, dar şi pentru dobânzile penalizatoare pentru cei care în timp au întârziat la plata ratelor de credit şi sunt obligaţi acum să plătească dobândă la dobândă.

Articolul 9 din din OUG 13 (legea care ar trebui modificată) afirmă că dobânzile percepute de anumite instituții și modul de calcul sunt stabilite prin legislație specifică. În forma propusă de senatorul Zamfir articolul 9 este păstrat ca atare.

Într-adevăr, dobânda fixă şi cea variabilă sunt stipulate prin OUG 52/2016 şi nu au o formulă limitativă. Avocatul Gheorghe Zamfir precizează: „OUG 52/2016 se referă exclusiv la creditele ipotecare şi nu la creditele de consum sau creditele acordate de IFN-uri. În plus, chiar facturile la utilităţi devin purtătoare de dobânzi în caz de întârziere la plată, iar aceste dobânzi trebuie la rândul lor plafonate. Şi apoi, în Occident băncile trăiesc foarte bine din marja rămasă de la dobânda la depozit de 0,6% şi cea la credit de un 2,62%. Băncile din România au acum profituri de cazinou”.

În expunerea de motive, iniţiatorii proiectului legislativ arată că solicită adăugarea celor două alineate la articolul 5 din OG 13/2011, deoarece aşa cum este formulată legea acum, lasă să se înţeleagă că libertatea de cuantificare a dobânzii dincolo de limita de 50% din dobânda legală se aplică nu numai în raporturile dintre comercianţi, dar şi în raporturile dintre comercianţi, pe de o parte, şi simpli particulari (consumatori) pe de altă parte.

Sursa: economica.net

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI