Primul sat din România, premiat de Comisia Europeană pentru casele sale superbe, se află în Alba

Primul sat din România, premiat de Comisia Europeană pentru casele sale superbe, se află în județul Alba  

În 1999, în urma eforturilor de conservare depuse de localnici și de mai multe ONG-uri, Comisia Europeană decide să-i ofere satului Rimetea, din Alba, la granița cu județul Cluj, premiul Europa Nostra.

Premiul a fost acordat duoă ce 138 de case tradiționale săsești au fost restaurate. Un an mai târziu, Oficiul Național al Monumentelor Istorice a desemnat Rimetea drept zonă arhitecturală și urbană protejată.

Satul se află într-o vale, la poalele munţii Trascăului. Lângă sat se ridică, aproape dramatic, Piatra Secuiului – un perete stâncos foarte spectaculos, înalt de 1129 de metri.

Localitatea medievală este menționată pentru prima dată în 1257 cu numele de Toroczcko (Trascău) și devine în curând cunoscută datorită zăcămintelor de minereu de fier care se aflau în zonă. De altfel, datorită fierului, localitatea a cunoscută o perioadă înfloritoare. O perioadă scurtă aici s-au prelucrat inclusiv monezi și aur.

În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Rimetea a fost colonizat de mineri de origine austriacă, care apoi s-au contopit cu populația maghiară. Rimetea a avut o istorie zbuciumată. Din evul mediu până în anul 1876, localitatea a făcut parte din Scaunul Secuiesc Arieșul.

În cele opte secole de existență, Rimetea a trecut de mai multe ori de la statutul de sat medieval la oraș înfloritor, în secolele XVII-XVIII-lea. În vremea comunismului s-a bazat pe agricultură și abia din 1996 a început să se dezvolte aici și servicii turistice.

Majoritatea obiectivelor de patrimoniu datează din secolele XVII-XIX. Printre acestea se numără în jur de 200 de clădiri laice tradiționale, precum case, grajduri și ateliere, construite între secolelele XVII și XIX.

Cea mai veche casă din sat este locuința unui miner, care a fost construită în 1668. A fost renovată după 2004.

Pe unele porți se mai văd plăcuțe înfățișând diversele obiecte (scară, găleată, lopată etc.) cu care respectiva gospodărie contribuia la efortul colectiv în caz de incendiu.

Tot aici este și biserica unitariană, care a fost construită între secolele XVII-XVIII-lea. Turnul a fost finalizat în 1670, iar nava în 1796. Tot la Rimetea este și cea mai veche moară de apă funcțională din Munții Apuseni, la 300 de metri de centrul satului. A fost construită în 1752 de către Toroczkai Klára și este încă folosită ocazional de localnici.

De asemenea, aici mai sunt morminte de familie săpate în stâncă, unice în România, folosite din generație în generație. Au mai rămas în picioare și intrările în câteva galerii din vechile mine de fier, însă acestea nu se pot deocamdată vizita și așteaptă să fie restaurate pentru turism.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăreste Ziarul Unirea pe ȘTIRI GOOGLE