Peştera gheţarul de la Scărişoara, oaza de răcoare veche de 4.000 de ani care aşteaptă să fie (re)descoperită

În aceste zile toride de vară, în care betonul oraşelor pare că ne sufocă, „Mama Natură” a avut grijă să ne lase locuri deosebite, adevărate monumente ale naturii, în care putem să ne reîncărcăm bateriile şi să trecem mai uşor peste capriciile cauzate de vremea din ultimii ani de la noi din ţară.

Aflată la aproximativ 120 km de Alba Iulia, urmând drumurile naţionale 74 şi 75, gheţarul de la Scărişoara este al doilea gheţar subteran ca mărime din lume şi se află in Parcul Naţional Apuseni din judeţul Alba.
O informaţie inedită pentru cei care vor străbate acele meleaguri este aceea că numele de Scărişoara i-a rămas de pe vremea când aparţinea de comuna cu acelaşi nume, situată la 16 kilometri mai jos. În zilele noastre, ca urmare a unor schimbări administrative, peştera aparţine de comuna Gârda de Sus din judeţul Alba.

De-a lungul vremii, numeroşi oameni de ştiinţă au explorat adâncimile acestui gheţar, unii dintre cei mai reprezentativi fiind A. Szirtfi, care în 1847 menţionează pentru prima dată existenţa acestei peşteri, K. F. Peters și A. Schmidl care dau primele informații științifice în 1861, respectiv 1863 sau Emil Racoviță, care din 1927 cercetează formațiunile de gheață.

Deşi la prima vedere, pentru omul de rând, peştera nu impresionează prin formă sau aspect, următoarele date strânse în decursul timpului, vă vor pune într-o altă perspectivă ceea ce urmează să experimentaţi, odată coborâţi în aven:
– peştera Gheţarul de la Scărişoara face parte din sistemul carstic Gheţar – Ocoale – Dobreşti;
– este formată în calcare de vârstă jurasică (vechi de aproximativ 150 de milioane de ani), dispuse pe direcţia NV-SE, la o altitudine de 1.165 m;
– cândva, aici curgea la suprafaţă un râu, care a dizolvat treptat calcarele, adâncindu-se tot mai mult, apele ajungând, în cele din urmă, în subteran;
– un gol format în urma prăbuşirii unui aven („puţ” natural) s-a umplut cu gheaţă în timpul glaciaţiunilor, astfel formându-se gheţarul. După încălzirea climei, gheaţa s-a topit parţial, dar gheţarul nu a disparut, fiind alimentat în fiecare iarnă de un nou strat de gheaţă, format la suprafaţă;
– cea mai veche gheaţă de la bază are aproximativ 4.000 de ani.

În 2005, cercetătorii de la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Cluj, împreună cu specialişti străini, au analizat mostre cilindrice, obţinute prin forare, denumite şi carote, extrase din gheţar, descoperind o serie de informaţii care atrag atenţia oricui este interesat de obiectiv. Printre aceste aspecte se pot enumera: situaţia meteorologică din ultimii 4.000, declanşarea unor incendii în proximitatea peşterii, ori cât aur se exploata în Munţii Apuseni pe vremea dacilor şi a romanilor.

Gheţarul se situează la altitudinea de 1.165 m și cu vârsta de peste 3.000 de ani. Lungimea peșterii este de 720 de metri, cu adâncimea de 105 m. Blocul de gheață are un volum de 75.000 mc și o grosime de peste 15m.

Accesul se face printr-un aven cu diametrul de 60 m și adâncimea de 48 m. La baza avenului se găsește poarta propriu-zisă a peșterii, în spatele căreia se află „Biserica” de unde se deschide o galerie care, după 68 de metri, ajunge la Rezervația Mare a peșterii.

Catedrala este lipsită de gheață, la fel ca Rezervația Mică, unde se găsește Palatul Sânzienei. Rezervația Mică se situează la baza unui perete vertical de gheață înalt de 15 m.

Spre Rezervația Mare coboară un perete de gheață înclinat lung de 20 m și prelungit cu o galerie, care coboară în pantă accentuată până la adâncimea maximă de 105 m a peșterii. Această galerie cu limbi de gheață și cu multe concrețiuni (agregat mineral de formă sferică sau neregulată, format prin depunerea rocilor sedimentare în jurul unui corp străin și prin concentrarea substanțelor minerale din soluţiile apoase) a fost numită Galeria Maxim Pop.

Bine de ştiut!
Accesul în peşteră se face împreună cu ghizi de specialitate, preţul unui bilet variind între 10 şi 15 lei. Turiştilor dispuşi să se aventureze în peşteră li se recomandă călduros haine groase, chiar dacă ne aflăm în sezonul cald şi încălţăminte potrivită pentru drumeţii.

Sursa foto: descopera.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI