(P) Daniel Rusu: ”Nu te baza pe nimeni în afară de Dumnezeu! Construieşte-ţi viitorul cu propriile mâini, în credinţă şi adevăr!”

”Să baje Dumnezău putere-n voi!”… aşa s-a încheiat ultima zi a primei săptămâni de campanie electorală. O săptămână plină, care ­­m-a marcat din toate punctele de vedere.

Mi-am dat seama că problemele oamenilor sunt multe şi diferă de la zonă la zonă şi de la generaţie la generaţie. Dacă în Apuseni oamenii îşi doresc locuri de muncă, pensii mai mari, alocaţii de creştere a copiilor care să satisfacă cerinţele mămicilor şi… culmea!, lemne de foc pentru că… ”au tăiat domnii pădurile şi le-au dus, iar noi am rămas de râs şi îngheţăm în case”, în zona Sebeş – Blaj, deşi au locuri de muncă, oamenii se plâng de salariile mici, de poluarea care curmă vieţi, de sistemul sanitar precar, lipsa investiţiilor în infrastructură şi sistemul de învăţământ neperformant.

Despre cugireni şi despre locuitorii din Zlatna sau Baia de Arieş am ajuns la concluzia că vor doar să fie lăsaţi în pace. Ei sunt supăraţi pentru că, deşi au trimis prin votul lor oameni de-ai locului în Parlamentul României, aceştia i-au uitat, le-au întors spatele când au ajuns la Bucureşti (”… nu mai mere cum o mărs, domnule, nici oamenii nu mai sunt oameni. Toţi mint!”). Au asistat şi au fost complici la închiderea minelor, la vânzarea cuprului şi a aurului la străini şi la închiderea multor secţii din fabricile în care altădată munceau zeci de mii de oameni. Nici cu grupa de muncă, atât de necesară pentru pensionari, nu i-a ajutat nimeni pe aceşti oameni.

Dar cel mai greu este să-i vezi cum plâng după copiii şi nepoţii lor, plecaţi la muncă, ”pe pământ străin”!

Un bătrânel uitat de vreme mi-a spus, din uşa unui magazin: ”Nu viaţa ne dezamăgeşte, domnule, ci oamenii falşi, care se joacă cu sinceritatea noastră, o dată la patru ani!”. Ce răspuns să-i mai dai unui astfel de om înţelept, care trăieşte la limita imposibilului, în mijlocul unui oraş ”mort”, unde optimismul oamenilor a dispărut cu de­să­vârşire? Nimeni nu mai are curaj să spere, iar noi ne-am avântat cu atâta entuziasm şi cu atâta dorinţă de a le explica că totul se va schimba, iar ALDE a gândit nişte programe, tocmai pentru ca viaţa să fie mai bună. Aici, oamenii (nu toţi) nu mai au puterea de a iubi niciun politician, greu poţi străbate cu un mesaj care să le pătrundă la suflet!

Nu am crezut că va fi atât de greu! Necazurile oamenilor îmi frâng inima iar cuvintele lor mă înţeapă ca nişte schije. Îmi dau seama că nu sunt ca ceilalţi politicieni şi parlamentari – ăştia sunt altfel, au ”şoriciul” gros, nu le pasă! – şi eram gata să renunţ. Am ajuns acasă, la familia mea şi m-am gândit cât sunt eu de fericit şi ce ”bogăţii” am în jurul meu, dar cum pot să mă bucur de asta, când semeni de-ai mei, la doar câţiva zeci de kilometri depărtare de mine, sunt trişti şi oropsiţi? Şi atunci am spus: mergem mai departe! Sunt sigur că putem schimba ceva împreună! Şi eroii noştri, Horea, Cloşca şi Crişan, au sperat că se va schimba ceva. Şi Avram Iancu, şi alţi mulţi ţărani simpli, şi chiar au reuşit s-o facă! Atunci noi de ce ne temem? Suntem mulţi şi puterea e la noi, puterea este în votul nostru, trebuie doar să ştim în ce scop să-l folosim.

Eu vă rog doar atât, chiar dacă v-aţi pierdut încrederea în politicieni, în 11 decembrie să-mi daţi o şansă să vă dovedesc, prin fapte şi prin atitudine, că merit să vă reprezint! Şi nu uitaţi, m-am născut, am crescut şi am devenit de profesie… OM!

Cu deosebit respect,

Daniel Gheorghe Rusu, candidatul ALDE la Senatul României

Material publicat la comanda ALDE Alba Cod unic de identificare ALDE: 11160008

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI