Măritișul șezătorii și alte vorbe de clacă, la Cetea, în comuna Galda de Jos

Odată cu Lăsatul Secului de Brânză și cu „prinderea” Postului cel mare al Paștilor, în Apuseni s-a mai consumat un moment de pe răbojul tradițiilor: „măritișul șezătorii”. Sau „botezul” ei – după cum se obișnuiește a se spune, într-un sat sau altul. Măritișul șezătorii semnifică renunțarea la cântecul și jocul care animau întâlnirile de fiecare seară ale țăranilor, în toiul iernii, și intrarea într-o perioadă mai sobră.

La Cetea, în comuna Galda de Jos, în satul în care, zice-se, cândva venea în șezătare și Mihai Viteazul, care avea acolo o drăguță, pe frumoasa jupâniță Velica – la Cetea s-a măritat duminică șezătoarea. Ce urmează să se întâmple de-acum în serile de post ne va spune tanti Eleonora Crișan, una dintre acele femei vrednice ale satului, care a răspuns întrebărilor reporterului fără să lase furca din brâu.

Prima-ntrebare firească este dacă, după măritișul șezătorii, lumea satului mai are prilej și dezlegare să se adune în toate serile… „Ba da, ba da… Se aduna lumea. Tăt în șezătoare, da’ numa’ nu mai făceau așa multă zarvă. Pe timpuri, dacă era în post de Crăciun, cântau, cântau colinde…” „Dar dacă eram în Postul Paștelui, ca acuma?” „Cântau. Cântau fel de fel de cântări… Pricesne, cântări de-aceste bisericești. Că atuncea postul era post.”

Citește articolul integral pe ANTENA SATELOR

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăreste Ziarul Unirea pe ȘTIRI GOOGLE