FOTO| Batthyaneum, biblioteca din Alba Iulia, celebră la nivel național, unde pot fi găsite manuscrise „înlănțuite”, cu sute de ani vechime

FOTO| Batthyaneum, biblioteca celebră la nivel național, unde pot fi găsite manuscrise „înlănțuite”, cu sute de ani vechime

Biblioteca Batthyaneum, din Municipiul Alba Iulia, probabil singura din țară care încă mai păstrează invenții din Evul Mediu, are o vechime de trei secole și încă pot fi zărite lanțurile cu care erau legate de rafturi cele mai valoroase manuscrise.

Astfel de biblioteci existau în Evul Mediu, când cărţile erau rare şi foarte valoroase. Legarea lor cu lanţuri de rafturi a devenit în întreaga Europă unul dintre cele mai eficiente şi răspândite sisteme de securitate.

”Perpetuarea adevărului, păstrarea lui intactă, protejarea lui, toate acestea se întrupau în acele volumina ale cunoaşterii. De aceea, exista practica concatenării manuscriselor, adică a legării manuscriselor de rafturi cu lanţuri. Lungimea lanţurilor era gândită pentru ca cititorul să poată ţine manuscrisul în mâini, stând în picioare, recitând cu voce tare”, se precizează într-o relatare a reprezentanţilor bibliotecii istorice din Alba Iulia.

Aceste biblioteci se mai numeau şi ”înlănuţuite”. Practica era obişnuită pentru instituţii de referinţă din Evul Mediu, în perioada secolului al XVIII-lea. Întrucât procesul era destul de scump nu a fost utilizat pentru toate cărţile.

Doar cărţile mai valoroase dintr-o colecţie erau înlănţuite. Procedura a dus şi la aglomerare şi stângăcie atunci când cititorii trebuiau să stea unul lângă altul.

În perioada respectivă, exista un standard pentru ca bibliotecile înlănţuite să aibă lanţul montat pe colţul sau coperta unei cărţi. Acest lucru se datora faptului că, dacă lanţul ar fi aşezat pe cotor, cartea ar suferi o uzură mai mare din cauza stresului de a-l muta pe şi de pe raft. De asemenea, cărţile erau puse pe rafturi astfel încât lanţul să nu se încruce atunci când erau luate de cititori.

Comoara de la Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneaum înfiinţată în 1798 adăposteşte peste 72.000 de unităţi bibliografice între care cele mai valoroase sunt cele 1.778 de manuscrise (peste o sută fiind manuscrise-codice copiate pe pergament din care 66 anluminate), 571 de incunabule şi aproximativ 24.000 de tipărituri din seria Carte veche. Acestora li se adaugă şi circa 45.000 de documente, dintre care cele 17.200 incluse în arhiva istorică.

Aici se află 80% din numarul total al manuscriselor codice medievale existente în ţară şi 70% dintre numarul tipăriturilor din a doua jumătate de secol 15 existente în toate bibliotecile din România.

Biblioteca de la Albă Iulia găzduieşte şi unul dintre cele mai vechi codice medievale din România: Codex Aureus care mai este cunoscut şi ca ”Das Lorscher Evangeliar”. Această opera evanghelică uimeşte prin atenţia la detaliu şi modul în care este realizat, fiecare pagină cu chenar şi decorată într-un mod deosebit de atent cu miniaturi aşternute pe pergamentul gros.

Acest preţios manuscris a fost realizat între anii 778 şi 820 sub domnia lui Carol cel Mare şi a fost preluat din mănăstirea din Lorsc din Germania pentru ca apoi să ajungă în Heidelberg, ultima destinaţie fiind în biblioteca cardinalului de Viena care a vândut-o episcopului Batthyani, întemeietorul bibliotecii.

Alături de Codex Aureus merită menţionat şi „Codex Burgundus”, al doilea volum că valoare din colecţia bibliotecii, un manuscris realizat în secolul al 15-lea, scris în litere gotice şi ilustrat cu o serie de creaţii artistice considerate unice în lume atât că estetică cât şi că realizare.

O altă lucrare de mare valoare posedată de biblioteca din Albă Iulia este „Psaltirea lui David cu calendar”, un manuscris din secolul al 12-lea realizat pe pergament fin şi decorat cu aur, argint şi imagini colorate. De menţionat sunt şi Epistulae heroides de Ovidiu (1449), prima ediţie a Operei lui Homer (1488), Comedia de Aristofan (1498) şi Opera Graece de Aristotel în 5 volume.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăreste Ziarul Unirea pe ȘTIRI GOOGLE