Emanuil Gojdu, povestea avocatului care și-a lăsat toată averea, de circa 1 miliard de euro, poporului român

După Tezaurul de la Moscova, avuţia pierdută a Fundaţiei Gojdu este a doua ca valoare şi însemnătate, fiind estimată acum la peste un miliard de euro.

Emanuil Gojdu, avocat aromân din Imperiul Austro-Ungar (tatăl său era originar din Moscopole – Albania) a lăsat, prin testament, ca întreaga sa avere să fie destinată tinerilor studenţi români de confesiune ortodoxă.

Fundaţia Gojdu, constituită după moartea sa, a acordat, între anii 1870-1917, când a funcţionat efectiv, 4.455 de burse pentru studenţi şi elevi, în valoare de 1.117.292 florini şi 1.481.458 de coroane, burse de care au beneficiat, printre alţii, Victor Babeş, Enea Hodoş, Aurel Lazăr, Eugeniu Marienescu, Lazăr Popovici, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Procopie Givulescu, Ioan Lupaş, Octavian Goga, Petru Groza, Valeriu Branişte, Silviu Dragomir, Constantin Daicoviciu.

După Primul Război Mondial, majoritatea bunurilor Fundaţiei Gojdu au rămas pe teritoriul Ungariei, iar prin tratatul de la Trianon se prevedea clar că Ungaria va pune la dispoziţie proprietarului averea Fundaţiei. Ceea ce nu s-a întâmplat. A venit apoi al Doilea Război Mondial şi Dictatul de la Viena, apoi comunismul, când averea Gojdu a fost naţionalizată.

După 1990, Ungaria a scos Curţile Gojdu din proprietatea privată a statului şi le-a trecut în proprietatea arondismentului VII din Budapesta, care a început demersurile pentru vânzarea imobilelor.

În 2004, după zece întâlniri bilaterale la nivel de guvern, s-a ajuns la un proiect de tratat prin care (fără să se ţină seama că averea Gojdu era o avere privată, nu a vreunuia dintre state) urma să se facă o nouă Fundaţie pentru tineret, „Emanoil Gojdu”, româno-ungară, cu sediul la Budapesta (pe banii Fundaţiei Gojdu, destinaţi exclusiv studenţilor români de credinţă ortodoxă!).

În 2005, guvernul Tăriceanu a dat o ordonanţă de urgenţă pentru ratificarea Tratatului negociat cu ungurii, însă Parlamentul a respins-o. Budapesta, în schimb, a ratificat acest tratat şi, profitând de faptul că guvernul României nu-l mai putea onora, primăria arondismentului VII al Budapestei a vândut imobilele din Curţile Gojdu, pentru 2,5 milioane de euro, dezvoltatorului imobiliar Autoker Holdings din Israel.

După renovarea care s-a finalizat în 2009, Pasajul Gojdu din Budapesta arată extrem de spectaculos: 50 de spaţii comerciale, terase, baruri, restaurante. Sunt 7 corpuri de clădiri cu câte o curte, interioară, în total 250 de apartamente. Orice turist care vine acum în Budapesta trebuie să treacă prin curţile Gojdu, care aduc milioane de euro.

Ceea ce s-ar fi putut face de la bun început, când statul român, în numele Fundaţiei Gojdu, a revendicat proprietăţile, era să facă menţiunea, la cartea funciară, că acea proprietate este în litigiu, ca s-o blocheze. Ceea ce nu s-a făcut.

Fundaţia „Emanoil Gojdu” este acum doar un nume pe o hârtie, cu o imensă moştenire sprituală şi o bogăţie materială inaccesibile. După aproape 150 de ani de la iniţierea unui mare proiect, visul acestuia s-a destrămat.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI