După 20 de ani, echipa naţională încearcă din nou să ajungă pe pământ american, pentru un turneu final

O dublă de foc a naţionalei va avea loc în 6 şi 10 septembrie împotriva Ungariei şi Turciei, ambele meciuri pe Arena Naţională din Bucureşti. De câteva zile presa centrală anunţă  că toate biletele s-au vândut, iar România este favorită, în ciuda lotului destul de slab cu care Victor Piţurcă va ataca eternele rivale ale istoriei, Ungaria şi Turcia.

Dacă aruncăm o privire în clasament, avem şanse reale de a ocupa poziţia secundă care duce la baraj, România se află pe locul 3 cu 10 puncte, Ungaria este pe locul 2 cu 11 puncte, iar „Portocala mecanică” a zdrobit tot şi ocupă prima poziţie cu 18 puncte. Turcii, favoriţi la poziţia secundă, au început preliminarile mai mult decât adormiţi şi au doar 7 puncte în 6 meciuri. Singura şansă a României de a ajunge în Brazilia este locul 2, care duce la baraj. O situaţie foarte dificilă aş putea spune, mai ales dacă ţinem cont de mocirla în care am fost băgaţi în 2001 când am fost umiliţi de naţionala Slovenei, o echipă mult mai modestă decât ceea ce am putea întâlni la barajul din 2014.

Atâta timp cât există şanse trebuie să sperăm la calificare, deşi selecţionata lui Piţurcă mă uimeşte de la un meci la altul. Cel mai bun marcator al României, Adrian Mutu, la egalitate de goluri cu Gică Hagi a fost lăsat acasă, dar în schimb a fost convocat Ciprian Marica, salvatorul fără echipă şi Bogdan Stancu cel care ne-a scos peri albi în precedentele dispute. Coincidenţă sau nu, chiar după ce a fost vândut albaiulianul Gicu Grozav nu a mai fost bun, deşi a arătat o bună poftă de joc, fiind marcatorul unicului gol din meciul tur, împotriva Turciei.

Sper să mă înşel şi Piţurcă să nu fie şi de această dată un jucător de poker ci chiar mai viteaz decât Ştefan cel Mare în luptele cu turcii, iar România să obţină cele 6 puncte din aceste două meciuri. Dacă stranierii convocaţi de Piţurcă ocupă în mare parte băncile de rezerve a echipelor din străinătate, singura şansă a României este o naţională pe scheletul echipei Steaua Bucureşti, dar sperăm că actualul antrenor va introduce în teren cu mult discernământ primul „11”, şi nu vom mai vedea aceeaşi naţională fără vlagă şi tupeu din partidele precedente.

Sper ca timpul să-mi arate că nu mă pricep deloc la fotbal, iar în 2014 să fim din nou la un Campionat Mondial şi lumea să iasă în stradă, deşi fotbalul românesc la nivel de naţională a murit acum 13 ani, şi nu vom mai citi prea curând în presa străină ceea ce am citit în 1994 atunci când se spunea că celebrul „Cristofor Columb a descoperit America, iar Hagi a cucerit-o”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News