Cuibul de viespi de la Tuşnad

Întâlnirile de la Tuşnad – acest pământ românesc prin care respiră izvoare amestecate cu dumnezeire, unde aroma tare a băilor urcă şi coboară în brazi şi paşi dă curaj, provoacă discreţie şi indiscreţie, au devenit o tribună politică, benefică pentru unii, mai ales pentru cei veniţi din ţara vecină, Ungaria, care se simte ca la ea acasă aici, ajungând chiar să prolifereze sintagme păguboase, dăunătoare într-un areal strămoşesc.
Un prieten, cunoscător de limbă întortocheată, cu iz de cutremure siberiene, mi-a transmis că Orban, şeful Ungariei a apostrofat nu doar subtil guvernul României, parlamentul, preşedinţia ci şi pe faţă, afirmând că guvernul de la Budapesta nu se amestecă încă în regionalizarea ţării noastre, în obţinerea autonomiei teritoriale, că maghiarimea trebuie să-şi impună voinţa deschis şi autoritar în aceste probleme. De fapt, sub aceste cuvinte se ascund ecuaţii cu prea multe necunoscute. Tuşnadul a devenit un cuib de viespi, un anturaj în care fiecare dintre vorbitorii maghiari de la noi, din Ungaria, îşi dau cu presupusul în problemele noastre interne. Şi noi stăm boc-ceşte cu degetul în gură, îi mai şi aplaudăm.
La Tuşnad se coc lucruri grave, de cele mai multe ori nemairespectându-se deontologia geografico-istorico-demografico-de cultură şi civilizaţie contemporană. Aici se adună toată floarea cea vestită a revanşardismului camuflat maghiar. Se simt ca-n sânul lui Avraam! Ce condiţii le creăm pentru aceste manifestări antiromâneşti.
Şi, ca întregul colac să fie plin de „mărgăritare, de perle” morale, lingvistice, bilingve, pastorul – de mult renegatul pastor căreia ţara i-a deschis un viitor luminos, nelăsându-l să fie linşat de „revoluţionari”, Tökes, strigă europarlamentareşte: „Românii şi ungurii trebuie să se pună faţă în faţă nu ca majoritate, nici ca minoritate, ci de pe picior de egalitate, să-şi rezolve autonomia teritorială, să-şi regionalizeze teritoriul”. Să auzi, să înţelegi şi să nu crezi! Ce imperative europarlamentariceşti picură din gura unui păcătos! „Pe cine reprezintă el?”, mă întreabă prof. Bedeleanu. Pe unguri! Pe Ungaria, revanşardismul şi iredentismul maghiar de pretutindeni, libertatea de a avea dublă cetăţenie. Cerem guvernului să-i retragă orişice pârghie politică reprezentativă, să-l recheme şi să-l trimită la slujbă în vreo biserică, dacă mai există una să-l primească.
Prietenul spune: „Subtilă declaraţie de război este Tuşnadul. Camuflată, imperativă, cartă nescrisă a reîntregirii Ungariei Mari. Nu-i aşa? Aşa-i! Iar Tibi Barna, falsul psihopat îşi permite să vândă harta Ungariei Mari, să vândă România! Ce hartă mică este! Râde ungureşte şi se îmbogăţeşte vânzând iredentism!
Ion AIUDEANU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI