Cea mai veche dovadă a vieții omenești pe teritoriul României, descoperită în județul Alba: O urmă de picior al Omului de Neanderthal, în peștera Vârtop

Pe teritoriul României, cel mai vechi semn al vieții omenești este reprezentat de o urmă de picior al Omului de Neanderthal, descoperită în județul Alba, în peștera Vârtop. După cercetările specialiștilor, amprenta pietrificată aparține unei forme umane care trăia în urmă cu 62.000 de ani.

Povestea descoperirii acestui obiect de tezaur speologic, cel mai vechi din România şi cel mai bine conservat din toate peşterile de pe pământ, este relatată de preşedintele Asociaţiei Speologice Sfinx Gârda, dr. Christian Ciubotărescu. Lângă satul Casa de Piatră, comuna Arieşeni, judeţul Alba, se află peştera Vârtop. În această peşteră, în anul 1974 a fost descoperită „Sala Paşilor” (de o echipă condusă de prof. dr. Iosif Viehmann), în care au fost descoperite urme pietrificate ale „Omului de Vârtop”.

La venerabila vârstă de 88 de ani, prof. dr. Iosif Viehmann, cercetător principal la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” din Clu-Napocaj, ne povesteşte despre descoperirea urmei:„Deasupra, în tavan e o gaură. Ştiu că am doi alpinişti desăvârşiţi de la Clubul Universitar Cluj, pe care îi rog să-mi mijlocească trecerea prin strâmtoare, prin găurica din tavan. Nu termin bine parcursul peşterii cu studenţii, şi cei doi vin victorioşi:«Domnule profesor, puteţi trece!».

Acum cum urcăm? Ei fiind alpinişti urcă ca un paianjen. Studentul Ioan Bucur, astăzi membru corespondent al Academiei Române, un important profesor de geologie al Univesităţii Babeş-Bolyai, face pentru mine o scară a măgarilor (…). Eu hotăresc să scoatem o bucată mare de «lapte de piatră concreţionat». Cu toate precauţiile, eşantionul a crăpat foarte puţin, şi în margine de imagine. Urma este obiect de tezaur în colecţia de formaţiuni a Institutului de Speologie din Cluj, pentru că este prima urmă descoperită cu desăvârşire şi siguranţă în carstul sau în peşterile României. Cea mai perfect conservată urmă antropo din peşterile Terrei“.

Sala Paşilor din Gheţarul de la Vârtop

Urma are 22 de centimetri lungime şi 10, 6 centimetri lăţime, iar degetul mare este mai depărtat de celelalte degete cu 1, 6 centimetri, se presupune că el putea „apuca” obiecte cu piciorul, aşa cum fac maimuţele. Înălţimea sa nu depăşea 146 de centimetri. După descoperire, în urma cercetărilor realizate de prof. dr. Iosif Viehmann, împreună cu antropologul Cantemir Rişcuţia, acesta a stabilit că este vorba de un om de Neanderthal. „Sala Paşilor” nu se află pe parcursul turistic şi este greu accesibilă, ceea ce a făcut ca existenţa ei să rămână necunoscută speologilor amatori.

Prof. dr. Bogdan Onac, cercetător pricipal la Institutul de Speologie „Emil Racoviţă” Cluj, în prezent profesor la Univesity of South Florida – Statele Unite, relatează:„la momentul descoperirii, pentru că era unicat, colegul Viehmann a decis să o scoată afară, pentru a o păstra şi studia în muzeu (Muzeul Racoviţă al Institutul de Speologie ”Emil Racoviţă” Cluj)“.

„Peste timp, s-a dovedit că a fost o decizie foarte bună, pentru că în 1995, când voiam să ne ducem cu colegi din străinătate să vadă urma de vârtop, am constatat că ce mai rămăsese, respectiv un călcâi şi partea din faţă a piciorului, au fost trei urme în total, au fost scoase afară cu ajutorul unui fierăstrău electric şi ca urmare pştera fiind vandalizată nu mai era nimic de văzut în ea. Ca urmare, faptul că astăzi avem în Muzeul Institutului de Speologie această urmă completă a „omului de vârtop”, este o bucurie şi de asemenea un material de studiu. Din momentul descoperirii şi până în anul 2005 au fost făcute numeroase presupuneri privind vârsta omului care s-a plimbat în peştera Vârtop.

Vechime de zeci de mii de ani

Presupunerile au venit pe baza măsurătorilor lungimii urmei, lăţimii urmei, adâncimii şi aşa mai departe. S-au vehiculat vârste între 18.000 şi 80.000 de ani fără o bază de datare radiometrică, ci pur şi simplu pe analiză antropologică. Urma a fost lăsată într-un material moale, ceea ce speologii şi mineralogii cunosc sub numele de ”montmilh”.

Omul a călcat şi a rămas această amprentă. (…) Ceea ce este foarte interesant şi important pentru noi este că după ce omul a plecat din locul respectiv, peste urmă, din tavan a început să picure apă, şi a început formarea unei mici stalagmite. Începând de prin 1993 am început să lucrez în laboratorul de datare Uraniu-Thoriu a Universităţii din Bergen Norvegia, cu profesorul Stein-Erik Lauritzen. Am apelat la prezenţa acestei bucăţele de stalagmită. Am datat baza stalagmitei la 62000 de ani, ceea ce înseamnă că urma nu putea fi mai recentă de 62000 de ani. Este prima urmă de neanderthalian care a fost datată direct prin metoda Uraniu-Thoriu”.

Ulterior întrucat în Cluj se adusese un tomograf performant cu acesta s-au realizat secţiuni imagistice prin urmă ăi s-a constatat că momentul în care omul de neanderthal a paşit şi a lăsat urma a fost în urmă cu 62000 ani, ulterior aceasta urma umplandu-se cu alt material in periaoada mai recentă. Urma este cea mai veche amprentă plantară conservată de om de neanderthal din lume. Au fost descoperite oase şi resturi ale culturii omului de neanderthal care sunt mai vechi de 62000 de ani, dar aceasta este cea mai veche amprentă plantară. În prezent Peştera Vârtop este accesibilă turiştilor, în grija Administraţiei Parcului Natural Apuseni.

Sursa: historia.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI