Alexandru Pereș, senator PDL de Alba: ”Fumigena Tăriceanu!”

Reapariția în prim-planul scenei politice a lui Călin Popescu Tăriceanu, după ce a fost debarcat de la președinția PNL, socotindu-l răspunzător pentru aruncarea României în criză, s-a făcut sub îndrumarea grijulie a PSD. Disperat că rămâne unicul răspunzător pentru guvernarea și mai dezastruoasă de când USL a preluat puterea, Victor Viorel Ponta a descoperit, după ruperea USL, că rămâne singur.

Condamnarea la 10 ani de pușcărie a lui Felix-Voiculescu, patronul „Antenelor”, i-a adâncit îngrijorarea cu un procent de audiență ce se încăpățânează să se situeze constant sub 40%, fără nicio rezervă de susținere politică, spre deosebire de dreapta care, chiar fărâmițată pe moment, va vota in corpore împotriva sa în turul doi al alegerilor prezidențiale.

Deși au trecut câteva luni de la înființarea PRL, președintele Senatului și partidul său nu reușesc să fie luați în serios nici de opinia publică, nici de clasa politică. Tăriceanu este considerat un reșapat ideologic datorită obedienței și dependenței sale nedisimulate față de Victor Ponta. Așa s-a născut în laboratoarele PSD, ideea candidaturii sale la prezidențiale. Numai că noua perspectivă i-a aprins lui Călin Anton Constantin Popescu Tăriceanu nu numai obișnuitele apucături zburdalnice ci și creierii din moment ce a aruncat surprinzător pe piață, într-un moment total nepotrivit, petarda suspendării președintelui Traian Băsescu. Cu doar două luni înainte de sfârșitul mandatului!

După primele momente de buimăceală, presa a descoperit că numai nevoia de notorietate suplimentară într-un an electoral l-a ghidat pe „prezidențiabil” să facă respectivul anunț. Argumentele suspendării, extrem de superficiale, îi irită până și pe partenerii săi politici din PSD. Liviu Dragnea, pățit în 2012, când a gestionat fraudulos a doua suspendare a președintelui, a fost primul care s-a dezis de o asemenea inițiativă aventuroasă.

Suspendarea nu e justificată politic și l-ar transforma pe Traian Băsescu într-o victimă, a apreciat strategul PSD însă suspect de frauda electorală din vara lui 2012. La granițele României se desfășoară un adevărat război de cucerire pornit de Rusia lui Putin, iar Europa și NATO nu au nevoie de instabilitate politică în zonă. Se dovedește că premierul Ponta nu a făcut, prin lansarea lui Tăriceanu, decât să-și agonisească perechea de „iresponsabil vesel” în cursa prezidențială.

Singurul care l-a susținut public pe președintele Senatului a fost Ilie Sârbu, socrul lui Viorel Ponta. Nu vreau să comentez mai mult poziția liderului grupului PSD din Senat. A făcut-o el însuși, relevant pentru gândirea sa politică, când a răspuns la întrebarea firească a unui jurnalist: Ce câștigă cetățenii din suspendare? – „Nimic. Aici nu e vorba de cetățeni, ci despre ambiția lui Băsescu.”

Desigur, există și speculații care merită o anumită atenție. Întrucât PSD s-a dezis de suspendare există bănuiala că Tăriceanu a ascultat de comanda lui Voiculescu, eminența cenușie a suspendării eșuate din anul 2012. Președintele actual, odată suspendat, locul său va fi luat provizoriu, chiar și pentru două săptămâni, de al doilea om în stat, președintele Senatului. Timp suficient pentru ca Dan Voiculescu să beneficieze de un decret de grațiere iar Tăriceanu și Ponta de sprijinul  necondiționat (eventual gratuit) al  Trustului Intact. O soluție a disperării.

Se pune și o altă întrebare: De ce, dacă domnul Tăriceanu candidează la președinția României, nu se suspendă din funcția de președinte al Senatului? Pentru a nu-și mai folosi poziția și instituția în scopuri politice personale. Pare greu de crezut, e adevărat, că ar putea da dovadă de un gest de eleganță politică, lucru care, din păcate,  este de extrem rar în peisajul politic românesc.

Alexandru PEREȘ, senator PDL de Alba

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI