Terorism gaddafian în Europa?

În niciun caz în perioada imediat următoare! Şi iată de ce cred eu că nu vor avea loc atacuri de acest gen pe continentul nostru. În primul rând fondurile băneşti ale colonelului au fost blocate în băncile europene, apoi, foştii fideli în ale atentatelor i-au mai rămas oare fideli? Situaţia actuală a colonelului dictator nu este, nici pe departe, de invidiat. Se cunosc acţiunile armate ale Coaliţiei în Libia. Din Sicilia, punctul cel mai sudic de unde decolează modernele aparate de luptă până în Libia se ajunge în doar 17-18 minute. Deja a fost distrusă o locuinţă a lui Gaddafi iar dacă se reuşeşte atacarea locului unde acesta înnoptează s-a zis cu fanfaronada dictatorială. Aici însă se află un DACĂ important căci de vreo 41 de ani nu se ştie unde va dormi Ghaddafi, el schimbându-şi neîncetat culcuşul. Ar mai fi şi altele de spus dar mai întâi trebuie să amintim si reamintim ceea ce fiecare om cu capul pe umeri o ştie şi o doreşte: civili neînarmaţi, oameni de toate etniile, culorile sau credinţele NU TREBUIE să sufere din cauza nebuniei politice! Mai marii lumii îşi asumă aceste vorbe şi gânduri, chiar şi Papa, în liturghia de duminică a afirmat că politicienii au datoria de a se preocupa de soarta şi pacea celor mulţi şi nevinovaţi. O afirmă toţi conducătorii, din opoziţie sau de la conducere, din România sau de aiurea, dar oare îi mai putem crede? Faptele parcă spun că în Libia (nu îndrăznesc să spun că şi în altă parte a lumii, altădată) eforturile atât de clamate de a face pace nu concordă cu acţiunile belicoase de o „aşa zisă” apărare a popoarelor. Atâta timp cât pacea se impune cu arma avem a ne teme de „pace”. Şi… condamnăm în gând (am putea oare şi altfel?) setea de petrol a celor care conduc coaliţia sau tot atât de bine putem să ne revoltăm împotriva unei atitudini oscilante şi poate „temătoare” a altora.
S-ar putea să nu cunoaştem toate dedesubturile problemelor diplomatice, s-ar putea… dar aşteptările noastre, ale celor mulţi sunt cu totul altele în comparaţie cu acţiunea guvernelor însetate de putere strategică şi de surse de petrol şi gaze. Aş dori să greşesc, să cred că am visat urât şi să mă trezesc dimineaţa într-o lume cu adevărat a păcii, a liniştii, într-o lume civilizată şi plină de primăvară în ochii de copil. Aş dori din suflet să nu mai aud de atentate, de terorism, de violarea flagrantă a dreptului de a gândi şi de a exista! Dar cine s-a ars o dată, suflă apoi şi în iaurt. Acesta ar fi visul meu, dar mai poate fi oare astăzi realizabil?
Monica BORZA

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---