Mirajul fals al creșterii economice

Mirajul fals al creșterii economice

Cu cele 400 de milioane de lei împrumutate de la bănci în aceste zile, România a depășit pragul psihologic de 100 de miliarde de euro, datoria publică. Din cauza topirii încrederii în economie, leul se duce netulburat către 4,82 lei, iar 3200 de companii au intrat în insolvență în primele 6 luni din 2019. Am punctat doar cu trei cifre ce se întâmplă în timp ce prim-ministresa Dăncilă ne tot anunță triumfător că România este țara cu cea mai mare creștere economică din Europa ultimilor ani. Un fals propagandistic.

În realitate, modelul de acum al economiei înseamnă încetinirea industriei, creșteri de prețuri și ale deficitului extern, un număr dublu al insolvențelor față de media Europei Centrale și de Est; mai înseamnă salarii în creștere și productivitate în scădere. Am să încerc să explic pe înțelesul tuturor, fără să folosesc prea multe cifre aride, ce se ascunde în spatele așa-zisei creșteri economice, de ce aceasta nu este sustenabilă și care sunt consecințele pe termen mediu și lung.

Putem constata fiecare sporirea acentuată a prețurilor la mai toate produsele de consum din producție internă. Aceasta întrucât nimeni nu mai investește în mărirea capacităților și ca să-și mențină profitabilitatea crește prețurile, cele mai vizibile fiind ale produselor alimentare. Așa se explică invazia importurilor. Creșterea salariilor și pensiilor, acoperită nu prin mărirea productivității – costul muncii a crescut cu 13% în timp ce productivitatea a crescut doar cu 4%, în scădere cu 2,7% față de anul trecut – ci mai ales prin împrumuturi externe, face ca pe piață să existe mulți bani de consum – fenomen inflaționist. În mod necesar intervine Banca Națională, care plusează dobânda la credite.

Consecința – scad investițiile, băncile se trezesc cu exces de numerar cu care nu au ce face și atunci scad dobânda la depozitele populației. Creditele fiind mai scumpe, rămân puține firme cu capital românesc, de regulă cele mai mari, care să aibă capacitatea de a lua și restitui împrumuturi pentru investiții. Ca să se mențină, majoritatea companiilor mici și mijlocii măresc prețurile produselor și nu mai investesc.

Multinaționalele nu au nicio problemă cu politica monetară a BN, întrucât ele se finanțează de la firma-mamă și exportă produsele și profitul. Numai că reducerea dobânzilor la depozite, uneori chiar sub rata inflației – o modalitate de reglare a economiei – sărăcește populația care a reușit să economisească ceva. Zâmbetul bucălat și tiradele triumfătoare ale doamnei Dăncilă, absolut incapabilă să înțeleagă mecanismul economic pe care îl gestionează, ascund o sumbră realitate. În lipsa investițiilor, motoarele economiei se reduc. Singurele care mai investesc sunt multinaționalele, atrase de munca slab plătită și calificarea superioară a lucrătorilor.

Așa se explică de pildă că un producător de componente auto pentru Fiat și BMW a devenit cel mai mare exportator din Bacău, iar în Maramureș a apărut o întreprindere cu 490 de lucrători, care produce piese pentru Airbus și Boeing. Trebuie spus că deși românul e plătit cu 6,3 euro pe oră, media pe UE este de 24 euro; nu cu creșteri de salarii, bazate mai mult pe împrumuturi externe, vom ajunge din urmă UE.
Presat de necesitatea rezultatelor care să îl mențină la putere, Guvernul, fie din incompetență, fie din iresponsabilitate, dă peste cap corelația indicatorilor economici și acționează haotic, cu gândul doar la efectele pe termen scurt. A crescut salariile la stat ca să-i oblige și pe privați să o facă, de aici disfuncționalitățile amintite. În ultimii doi ani investițiile statului în retehnologizare și infrastructură sunt aproape de zero.

Lipsa autostrăzilor reduce productivitatea muncii cu cel puțin 10-15%. Investitorii străini dispuși să investească miliarde de euro și să creeze sute de mii de locuri de muncă stau la distanță, iar tinerii pleacă aiurea în căutarea unei vieți mai bune și mai sigure. Este o legătură intrinsecă între capacitatea actuală a economiei și cifra ei de creștere sănătoasă, care nu poate fi mai mare de 4%. Din păcate, și această cifră de 4% ascunde un dezechilibru nesănătos – în proporție de 80% este dată de consum. Există un PIB POTENȚIAL, care trebuie gestionat corect. Guvernanții se împrumută, amanetând viitorul țării. Elementele de sporire a productivității sunt inovația (tehnica nouă), guvernanța (managementul) corporativă, infrastructura. Competitivitatea se obține prin deșteptăciune și inteligență managerială, acestea creează valoare. Am spus-o întotdeauna: funcțiile manageriale ocupate politic reprezintă o crimă pentru dezvoltarea economică. Incompetența este mai periculoasă chiar decât corupția.

Întrucât capitalul străin își exportă profitul și investește în alte țări, este nevoie să fie susținut puternic capitalul autohton. Acesta se poate acumula prin bănci românești, fonduri de investiții sau fonduri de pensii. Nu a lipsit mult ca penalul Vâlcov și ministrul Teodorovici să pună mâna pe Pilonul II de Pensii – un fond privat, pentru a face rost de bani pentru pensii și salarii. L-a oprit doar scandalul făcut de analiștii cu scaun la cap. Lipsa forței de muncă, acută în România, precum și a infrastructurii, slăbește economia, o încetinește și o stinge.

Statul, cu venituri bugetare nu mai mari de 26 – 27% din PIB (față de 40-50% în Occident) nu are suficienți bani de investiții. Orice încetinire a creșterii economice va atrage după sine disponibilizarea oamenilor din sectorul bugetar și creșterea impozitelor. Mărirea deficitului scade ratingul de țară, împrumuturile străine vor fi tot mai greu de obținut, iar dobânzile acestora vor crește. România se află deja în situația în care plătește dobânzi maxime pentru împrumuturile externe. Așadar ajustările sunt invitabile și ele trebuie făcute de specialiștii noștri, dacă îi avem, altfel vin și ni le fac alții. S-a întâmplat asta în 2008.

Mihai BABIȚCHI

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---