Corect româneşte

Ieri, guvernul a amânat discuţiile pe tema Legii unice a salarizării bugetarilor, cea asupra căreia ameninţa săptămâna trecută că-şi va asuma răspunderea chiar… luni, 22 noiembrie, adică ieri. Motivul amânării este lipsa avizului Consiliului Economic şi Social, dar dincolo de acest aviz despre care ne este greu să credem că va fi unul favorabil, ideea este că odată cu amânarea discuţiilor din guvern a fost amânată, nu ştim pănâ când, şi asumarea răspunderii pe legea în cauză. Ce va fi vom afla mâine după şedinţa de guvern şi tot mâine se decide soarta unei alte tentative de asumare a răspunderii guvernului, de data aceasta cea asupra Legii Educaţiei. Curtea Constituţională a României trebuie mâine să răspundă şi să ne scoată din confuzia în care tot ea ne-a băgat cu decizia care stabilea caracterul neconstituţional al asumării răspunderii guvernului pe Legea Educaţiei, dar adăuga că metoda de adoptare a legii trebuie stabilită de instituţiile statului. Dacă punea punct după declararea neconstituţionalităţii lucrurile ar fi fost clare, aşa a lăsat o portiţă interpretabilă care a dat prilejul unor noi dispute politice, unor noi amânări. Faptul că CCR nu s-a pronunţat vineri asupra noii dispute nu arată decât dorinţa judecătorilor de a umbla, e o vorbă populară, şi cu steaua şi cu crucea, adică de a face şi pe placul Puterii dar şi de a respecta legea fundamentală.
„Mlădioşi” cum s-au dovedit a fi, magistraţii CCR s-au gândit să lase timp Comisiei de Învăţământ a Senatului să termine Raportul asupra legii, să-l depună pentru discutarea în plen şi astfel decizia lor să-şi piardă din importanţa acţională. Şi întradevăr senatorii Comisiei de Învăţământ au terminat raportul. Au lucrat în week-end în lipsa senatorilor Puterii şi afiliaţilor ei care şi-au motivat absenţa tocmai prin lipsa deciziei CCR! Lovitură de teatru: legea a fost retrimisă ieri comisiei de specialitate tocmai pentru că senatorii au lucrat la lege în week-end fără acordul Biroului Permanent. Deci s-au conformat cerinţei guvernului de a urgenta dezbaterea, dar făcând asta i-au luat tot guvernului motivul oficial de asumare a răspunderii. Mai confuz decât atât ce poate fi?
Aşa cum a ieşit din comisie, Legea Educaţiei este una de bun simţ. Ea păstrează actuala împărţire a ciclurilor de învăţământ, stabileşte că rectorii universităţilor sunt aleşi ca şi pănâ acum de Senatele universitare sau prin concurs şi anulează posibilitatea formării clanurilor universitare. Totodată legea stabileşte că toţi elevii vor învăţa Istoria României şi Geografia României în limba română, doar pentru elevii din ciclul primar făcându-se concesia unui rezumat în limba minorităţii, la sfârşitul orei. Prevederea intră în coliziune cu dorinţa Uniunii Democrate a Maghiarilor din România, aliatul de nădejde al PDL, fără de care majoritatea care susţine acum guvernul s-ar destrăma şi evident, fără de care votul împotriva moţiunilor de cenzură cu care Opoziţia răspunde deselor asumări de răspundere ale guvernului ar duce la răsturnarea lui Emil Boc. Complicată situaţie! Dar poate că tocmai pentru că este atât de complicată, se va opta pentru dezbaterea legii în procedura normală în speranţa că punctul acesta atât de sensibil va fi tranşat de votul plenului, iar eşecul puterii de a impune dorinţa maghiarilor va fi scuzat de prevederile legislative. Nu ştim cum va reacţiona UDMR şi nici nu vom afla decât mâine, cel mai devreme, după anunţarea noii decizii a CCR. Dacă nu cumva va exista o nouă amânare! Hăţişul în care a fost împinsă Legea Educaţiei este foarte des şi rezultat din interpretarea variată a aceloraşi texte de lege, un lucru în care noi, românii, excelăm. Priviţi toată legislaţia noastră extrem de stufoasă, contradictorie şi confuză. Situaţia este una curat românescă!
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI