Soldăm democraţia

„Febra” premergătoare anului electoral 2012 a prăvălit asupra noastră o nouă idee destinată, spun iniţiatorii ei, să ieftinească procesul electoral. De altfel, ăsta cu ieftinirea este singurul argument pe care-l aduc în sprijinul intenţiei absolut periculoase de comasare a alegerilor locale cu alegerile generale. Şi trebuie să recunoaştem, într-o ţară unde sărăcia este în creştere şi cunoştinţele de politologie şi doctrine politice extrem de superficiale argumentul ăsta populist are un oarece succes. Tocmai de aceea nu ar trebui să obosim să argumentăm împotriva unei asemenea aberaţii, a unui asemenea atac la democraţie. Şi nu este acesta primul asemenea atac. Au mai fost şi altele, dar cel mai important dintre cele trecute deja este cel privind reducerea numărului de parlamentari la 300, dar şi dorinţa unora de a avea un parlament unicameral. Despre creşterea puterilor preşedintelui în detrimentul celor ale Parlamentului, ce să mai spunem?
Este adevărat că democraţia costă, dar oare nu pentru democraţie am optat ca naţiune în urmă cu două decenii? Avem o democraţie originală, însă ea nu va deveni una autentică dacă schimbăm regulile jocului, în acest caz ale alegerilor, în fiecare ciclu electoral. Drumul spre o democraţie adevărată este în noi toţi, în respectarea legilor. Iar sistemul democratic, parlamentar şi legile electorale au fost destul de bine gândite, nelăsând prea multă putere niciuneia dintre instituţile de vârf ale politicii tocmai pentru a asigura un control al democraţiei şi a reduce cât mai mult nu tentaţia dictaturilor pentru că Puterea fascinează pe oricine, ci posibilitatea de instaurare a lor. Se pare însă că democraţia noastră este mult prea tânără, că nu avem nici exerciţiul, dar mai cu seamnă nici o conştiinţă democratică bine consolidată. De aceea putem fi (unii dintre noi, prea mulţi totuşi) convinşi să renunţăm pas cu pas la valorile democratice doar pentru că democraţia este costisitoare. Cred că mult mai costisitoare este lipsa ei. Este o vorbă populară care ne spune că suntem prea săraci ca să ne cumpărăm lucruri ieftine. Dacă ne ghidăm după această aserţiune în viaţa particulară, oare de ce nu am face-o şi în viaţa publică? Dacă nu sunt bani la buget şi trebuie să ne încadrăm într-un deficit asumat de 3 la sută din PIB( ne-a explicat doamna Sulfina Barbu) de ce trebuie să tăiem tocmai din cheltuielile care asigură sistemul democratic? De ce nu tăiem, de exemplu, din cheltuielile aberante pentru telegondole spre nicăieri, pentru pârtii de schi în zone unde nu prea este zăpadă, pentru zone verzi în mijlocul câmpului, pentru săli de sport sau bazine de înot pe care nu le foloseşte nimeni?
Nu cheltuielile prea mari sunt motivul, ci dorinţa de maximizare a şanselor din partea Puterii. Ce va face un om simplu când se va vedea cu şase buletine de vot în mână? Chiar şi cu patru, câte sunt la alegerile locale apar destule confuzii. Dar tocmai pe această confuzie mizează iniţiatorii propunerii. Ciudat însă cum UDMR, care până de curând era un jucător după reguli, este de acord cu aberanta propunere. Schimbarea de atitudine se explică însă şi în cazul lor la fel ca şi în cazul democrat-liberalilor prin dorinţa de maximizare a şanselor pentru că, ne-a spus Kelemen Hunor ei sunt interesaţi de o cât mai mare prezenţă la vot. Iar la alegerile locale prezenţa la vot este întotdeauna mai mare decât la cele generale. Ameninţaţi de apariţia celorlalte formaţiuni politice maghiare, UDMR caută soluţiile cele mai bune pentru ei, nu pentru democraţie, de a atinge şi trece pragul electoral. În ce priveşte atitudinea liderilor USL ea este o pură bravadă. Ambii au declarat că nu sunt speriaţi de comasarea alegerilor şi că le doresc cât mai repede pentru a vedea cât mai repede plecată de la Palatul Victoria actuala Coaliţie. Mă deranjează şi mă înspăimântă asemenea declaraţii aşa cum mă deranjează şi mă înspăimântă aruncarea democraţiei la solduri.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI