În România, drepturile europene ale pacientului sunt complet ignorate

Nu trece nici măcar o zi lăsată de la Dumnezeu ca să nu fie semnalate în media diferite nereguli din domeniul sănătăţii. Am văzut de-a lungul timpului cazuri de-a dreptul strigătoare la cer, ale unor fiinţe umane care au ajuns bătaia de joc a unui sistem de sănătate… bolnav. Morţi lepădaţi din ambulanţe, copii arşi în incubatoarele maternităţii, bolnavi care intră în spital cu o boală şi ies cu alte trei, operaţii de tip „ciomu” şi câte şi mai câte. Chiar ieri, Realitatea TV prezenta cazul spitalului din Bălăceanca, judeţul Ilfov, unde bolnavii sunt asaltaţi de gândaci care-şi depun ouăle în urechile pacienţilor, iar larvele acestora au ajuns să le spargă timpanele bieţilor oameni, după ce au eclozat! Din moment ce domeniile „prioritare” cum sunt învăţământul şi sănătatea sunt subfinanţate, din moment ce se desfiinţează şcoli şi spitale în condiţiile în care tânăra generaţie e tot mai slab pregătită iar mare parte din populaţie se confruntă cu imposibilitatea de a beneficia de actul medical după nişte standarde civilizate, ajungem la concluzia că noi, contribuabilii, cetăţenii acestei ţări, suntem consideraţi de către cei ce ne guvernează, doar nişte „anexe inutile ale votului”. Sănătatea, viaţa, bunăstarea noastră nu contează decât în măsura în care e musai să ne prezentăm la urne din patru în patru ani, ca să ne alegem conducătorii…
În acest context, m-am gândit că ar fi bine ca cititorii noştri să ştie ce drepturi au dacă apelează la sistemul medical românesc, ca cetăţeni europeni ce se află, locuitori ai Europei mileniului III! Prin urmare, redăm mai jos Drepturile Europene ale pacienţilor. Pe lângă faptul că veţi fi mai bine informaţi, veţi înţelege şi din ce cauză ni se atrage atenţia de către instituţiile UE cu privire la sistemul nostru medical. Şi nu uitaţi, aveţi aceste drepturi pentru că dumneavoastră, cei ce citiţi aceste rânduri, PLĂTIŢI pentru ca ele să vă fie respectate! Aşadar, Drepturile Europene ale pacientului sunt următoarele:
1.Dreptul la măsuri preventive – fiecare persoană are dreptul la servicii adecvate pentru a preveni apariţia bolilor;
2.Dreptul la acces – pentru serviciile medicale de care are nevoie. Aceste servicii trebuie să asigure accesul egal al fiecăruia, fără discriminare.
3.Dreptul la informare – Fiecare persoană are dreptul de acces la toate informaţiile referitoare la starea ei de sănătate, serviciile de sănătate şi cum să le folosească, precum şi la toate cercetările ştiinţifice şi inovaţiile tehnologice.
4.Dreptul de a i se cere consimţământul fiecărui pacient cu privire la tratament şi procedurile care privesc direct starea sa de sănătate şi care să-i permită să participe activ la deciziile privind starea sa de sănătate;
5.Dreptul la liberă alegere – fiecare persoană are dreptul de a alege în mod liber dintre diferite proceduri de tratament şi furnizorii de servicii dintr-o bază de date cu informaţii adecvate;
6.Dreptul la viaţă privată şi confidenţialitate – fiecare persoană are dreptul la confidenţialitate cu privire la informaţiile cu caracter personal, inclusiv la informaţiile despre starea sa de sănătate, diagnostic şi proceduri terapeutice;
7.Dreptul la a se respecta timpul pacientului – Fiecare persoană are dreptul de a beneficia de o consultaţie şi tratamentul necesar într-o perioadă rapidă de timp. Acest drept este valabil la fiecare etapă de tratare a pacientului;
8.Dreptul la respectarea standardelor de calitate – Fiecare persoană are dreptul de acces la servicii medicale de înaltă calitate prin respectarea unor standarde precise;
9.Dreptul la securitate – fiecare persoană are dreptul de a fi despăgubit în cazul daunelor provocate de funcţionarea necorespunzătoare a serviciilor de sănătate, malpraxis medical şi erori, precum şi dreptul de acces la serviciile de sănătate şi tratament care respectă standardele ridicate de siguranţă;
10.Dreptul la inovare – Fiecare persoană are dreptul de acces la procedurile inovatoare, inclusiv procedurile de diagnosticare, în conformitate cu standardele internaţionale şi fără a se ţine cont de considerentele sale economice sau financiare;
11.Dreptul de a evita suferinţa şi durerile inutile – Fiecare persoană are dreptul de a evita cât de mult posibil suferinţa şi durerea în fiecare fază a bolii sale;
12.Dreptul de a fi tratat individual – fiecare individ are dreptul la programe terapeutice sau de diagnostic adaptate cât mai mult posibil la nevoile sale personale;
13.Dreptul de a contesta – Fiecare individ are dreptul să facă plângere ori de câte ori acesta a suferit un prejudiciu şi are de asemenea dreptul de a primi un răspuns la plângerea sa.
14.Dreptul la despăgubiri – Fiecare persoană are dreptul de a primi o despăgubire suficientă într-un termen scurt, ori de câte ori a suferit vătămări fizice, morale şi psihologice provocate de un tratament sau de servicii de sănătate.
Iar în încheiere, fiţi sinceri, câte dintre drepturile de mai sus v-au fost încălcate, dumneavoastră personal, atunci când aţi avut nevoie de servicii medicale? Aşteptăm să ne contactaţi şi să ne aduceţi la cunoştinţă experienţele dumneavoastră în acest sens şi vă promitem că le vom publica. Aşa, ca să le afle (deşi sunt sigur că le ştiu deja!) şi parlamentarii noştri pe care i-am trimis la Bucureşti să lupte (!?) pentru noi, pentru drepturile noastre, pentru viaţa, sănătatea şi bunăstarea noastră. Şi, apropo de Bucureşti, nu demult atrăgeam atenţia asupra faptului că există o foarte mare disproporţie între sumele alocate laboratoarelor (unele fictive sau lipsite de dotare) din Capitală, faţă de cele din teritoriu. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu spitalele. În teritoriu se desfiinţează, iar oamenii şi angajaţii acestora sunt puşi pe drumuri, dar la Bucureşti se tot aduc aparaturi, materiale, tehnică nouă etc. Cu toate acestea, fiţi liniştiţi, politicienii se tratează tot prin cele străinătăţi. Dacă aş avea puterea de a emite legi, asta ar fi prima pe care aş adopta-o: interdicţia pentru guvernanţi, parlamentari, oameni politici, de a se trata în străinătate. Să fie trataţi aici, în spitale obişnuite, cot la cot cu muritorii de rând, pentru că ei sunt responsabili pentru starea sistemului medical. Iar o astfel de lege ar trebui extinsă şi în ceea ce priveşte vacanţele lor, maşinile lor etc. Dacă tot au dus ţara de râpă, atunci să trăiască în aceleaşi condiţii „de râpă”, ca şi noi!
Ioan HĂNŢULESCU

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---