O lacrimă pe tricolor: Lucian Bute

Meciul lui Bute în România a fost şi rămâne un eveniment sportiv cu adânci semnificaţii morale. Ne-a adus o bucurie, înlăturând pentru câteva ore neghina politică din viaţa noastră.
Numai că orişice bucurie se plăteşte! Era imposibil ca ea să nu fie muşcată, ciuntită, pusă sub jetul jegos al unor comentatori de duzină la televiziune. Aceşti impostori verbali, maculatură verbală, au coborât ştacheta bucuriei până la efectul de stradă, greu mirositor, amestecând victoria cu insinuări financiare, câştiguri personalizate, faimă nemeritată. E josnicătură felul în care se bombardează ieşirea noastră în lume, felul de a răsplăti un român al timpului său, un fiu de ţăran ce şi-a lăsat truda ca lacrimă sfântă pe tricolor. El, românul canadian, a ţinut să ne spună: „Români, vă iubesc, pentru voi am venit. Să vă bucur, să ne bucurăm o clipă împreună”. Păcat că se dorofteiază, că se asmut spirite, că se caută ţapi ispăşitori printre organizatori. Probabil că trebuie, după părerea lor, să-l lăsăm să boxeze în stradă, pe maidan, într-o cârciumă! Atenţie, detractori de sentimente, e uşor să te învârţi în jurul unei păsări cântătoare, s-o vorbeşti de rău. Mai greu e să arăţi, s-o convingi că eşti OM!
Ion MĂRGINEAN

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---