Prioritatea României

E adevărat ce spune domnul Adriean Videanu: nu Roberta Anastase este prioritatea României. Prioritatea României este ieşirea din criză. Preşedintele Traian Băsescu ne-a tot promis, ultima dată marţi, 10 noiembrie, în discursul rostit în Parlament, că aceasta nu va întârzia să se întâmple, fix peste vreo 45 de zile, maximum, după ce Opoziţia va pune capul în pământ şi va răspunde comenzii de a vota Legea pensiilor, Legea bugetului şi Legea salarizării unice a bugetarilor cerute de Fondul Monetar Internaţional drept condiţie de continuare a acordului cu România şi de eliberare a tranşei următoare de circa 800 de milioane de euro din împrumut. Aşa ne-a spus preşedintele, nu putem să nu-i dăm încredere lui şi să plecăm urechea la spusele fostului ministru de Finanţe, Varujan Vosganian, conform căruia acordul cu Fondul nu este în pericol din pricina neadoptării acestor legi, ci pentru că Guvernul nu a îndeplinit o cerinţă expresă a FMI, reducerea arieratelor şi plata datoriilor către sistemul sanitar. Tot cerându-ne reducerea deficitelor (fără a spune însă cum anume, Guvernul a ales calea reducerii cu 25 la sută şi concedierea otova, fără o analiză exactă a locurilor unde sunt bugetari excedentari) reprezentanţii FMI par a fi nişte inşi inflexibili. Dar chiar să nu înţeleagă ei ce este acela un blocaj parlamentar şi să ceară adoptarea unor legi fără a fi dezbătute în Parlament? Puţin probabil pentru slujbaşii unei instituţii ce-şi are sediul în „democraţia cea mai avansată”, am numit SUA. Şi atunci? Este evident un nou joc de imagine, din care să iasă foarte şifonate partidele Opoziţiei, dacă nu se supun solicitărilor imperative ale Guvenului şi Cotroceniului, împachetate pompos ca „interes naţional”.
Puţin impresionaţi, liderii PSD şi PNL au condiţionat acceptarea moratoriului propus de preşedinte de schimbare a Robertei Anastase, acuzată de fraudă la adoptarea Legii pensiilor, din funcţia de preşedinte al Camerei Deputaţilor. Acceptarea moratoriului nu înseamnă însă decât deblocarea lucrărilor la Camera Deputaţilor şi nicidecum adoptarea legilor pe nerăsuflate (sau negândite!), aşa cum ar vrea Puterea. Solicitarea Opoziţiei nu a găsit ecou la Cotroceni şi Adriean Videanu ne anunţa că preşedintele este pesimist că partidele Opoziţiei vor înţelege „interesul naţional”. Dar dacă „interesul naţional” este atât de urgent şi atârnă atât de greu (normal ar trebui să nu folosim această sintagmă oricum şi oriunde pentru că am golit-o de conţinut), de ce nu poate face PDL un pas înapoi renunţând la doamna Anastase? Este persoana ei atât de indestructibil legată de realizarea „interesului naţional”? Ieri parlamentarii Opoziţiei au părăsit din nou plenul Camerei Deputaţilor după ce Roberta Anastase s-a instalat la conducerea lucrărilor după o vreme de absenţă. Ca să depăşească blocajul de la Camera Deputaţilor fără a renunţa la preşedintele ei (deşi Opoziţia anunţase că va fi de acord cu orice alt preşedinte vor propune democrat-liberalii) PDL umblă să schimbe Regulamentul de funcţionare a Camerei Deputaţilor astfel încât atribuţiile Biroului Permanent (unde Opoziţia este majoritară) să fie preluate de… aţi ghicit, chiar de preşedintele contestat. O atitudine mai puţin conciliantă şi chiar mai jignitoare nici că se putea. Dacă politica este arta compromisului, de ce se cer compromisuri doar uneia dintre părţi? Din această situaţie putem extrapola că, de fapt, Puterea nu doreşte deblocarea lucrărilor Parlamentului, ci recuperarea a ceva din simpatia pierdută a populaţiei prin transformarea Opoziţiei în vinovatul pentru situaţia în care guvernul a adus ţara.
Anca DINICĂ

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI