29 iunie: Creştinii îi prăznuiesc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, stâlpi ai Bisericii lui Hristos

29 iunie: Creştinii îi prăznuiesc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, stâlpi ai Bisericii lui Hristos

În fiecare an, la 29 iunie, creştinii îi prăznuiesc pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, unii dintre cei mai mari, mai cunoscuţi şi mai veneraţi dintre sfinţii lor. Amândoi au propovăduit Evanghelia cu mult zel. Creştinii în general şi ortodocşii în special îi socotesc „întâistătători” între apostoli. Viaţa şi activitatea lor misionară, ca şi minunile săvârşite de ei, sunt descrise în parte în Noul Testament, „Faptele Apostolilor”. De asemenea, întreaga străduinţa a Sfântului Apostol Pavel reiese din cele 14 epistole scrise de el către Bisericile locale înfiinţate de el. În această zi oamenii obişnuiesc să dea de pomană pentru sufletele celor morţi, sărbătoarea fiind cunoscută şi sub numele de Moşii de Sânpetru,  zi  ce marchează mijlocul verii agrare şi sfârşitul celei de-a două perioade importante de post dintre cele patru de peste an.

Citeşte şi: Obiceiuri de Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel • Tradiţii de Sfântul Petru si Pavel • Superstiţii de Sfinţii Petru şi Pavel • Moşii de SÂNPETRU

Marii Apostoli Petru şi Pavel, cei doi stâlpi ai Bisericii Creştine, au propovăduit, prin lucrarea lor misionară, învăţătura lui Hristos în lume.

Sfântul Apostol Petru a propovăduit Evanghelia în Ierusalim, în Iudeea şi în Antiohia, unde membrii bisericii s-au numit pentru prima dată creştini, iar apoi în Pont, Galatia, Capadocia, Asia Mică şi Bitinia. Conform tradiţiei, Petru a ajuns la Roma, unde a format biserica de acolo. Sfântul Apostol Petru a sfârşit muceniceşte în capitala Imperiului Roman, fiind răstignit cu capul în jos în timpul împăratului Nero, la 29 iunie, anul 67. Pe locul unde a fost răstignit Sfântul Petru se află astăzi Bazilica San Pietro din Vatican.

Sfântul Apostol Pavel, spre deosebire de Petru care s-a numărat printre cei care au petrecut alături de Mântuitor, s-a adăugat cetei apostolilor după Înălţarea Domnului la cer şi Pogorârea Duhului Sfânt. Pe drumul Damascului, el a fost chemat la noua slujire a lui Hristos.

După Sfintele Evanghelii, Petru era originar din localitatea Betsaida din Galileea, fiind fiul lui Iona şi frate mai mare al lui Andrei, cel dintâi chemat de Domnul la lucrarea apostoliei. El s-a numit Simon până când Mântuitorul i-a schimbat acest nume în Chefa sau Petru.

Citeşte şi: MESAJE de SFINTII PETRU si PAVEL  • URĂRI şi SMS-uri de „la mulţi ani” de Sfinţii  Apostoli Petru şi Pavel

Sfântul Apostol Pavel, supranumit „apostolul neamurilor” pentru că a predicat Evanghelia mai ales păgânilor, s-a născut într-o familie de iudei bogaţi în Tarsul Ciliciei, primind o educaţie strălucită în şcoala rabinului Gamaliel. La început, Saul, căci aşa fusese numit la naştere, a fost un adept înfocat al legii mozaice şi un duşman de moarte al creştinilor.

Este cunoscută întâmplarea petrecută pe drumul Damascului, când, plecat să-i persecute pe creştini, Saul se întâlneşte cu Iisus cel înviat şi se converteşte la creştinism, devenind, cum spune Fericitul Augustin, „din lup, miel, din persecutor înfocat, un vestitor neobosit al Evangheliei, învăţător şi apostol al popoarelor”.

Pavel a propovăduit pe Hristos tuturor, străbătând în trei călătorii misionare toată Asia, Spania, Britania şi Italia, înfiinţând comunităţi creştine şi hirotonisind episcopi, preoţi şi diaconi.

Sfinţiii Apostoli Petru şi Pavel sunt sărbătoriţi împreună pentru că au murit în aceeaşi zi, de 29 iunie a anului 67, în timpul prigoanei creştine declanşate de Nero.

Citeşte şi: Cine au fost Apostolii Petru și Pavel, cei mai importanți ucenici care au propovăduit Evanghelia

În tradiţia populară, Sânpetru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă.

În poveşirile şi snoavele populare Sânpetru este un om obişnuit: se îmbracă în straie ţărăneşti, se ocupă cu agricultură, creşterea animalelor şi, mai ales, cu pescuitul. Fiind credincios, foarte harnic şi bun sfetnic, Sânpetru este luat de Dumnezeu în cer unde îi încredinţează porţile şi cheile Raiului. Acolo, fiind mai mare peste cămările cereşti, împarte hrană animalelor sălbatice, în special lupilor, fierbe grindina pentru a o mărunţi şi a o face mai puţin periculoasă.

Se crede că, la marile sărbători (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Mucenici, Sângeorz, Sânziene), Sânpetru poate fi văzut de pământeni la miezul nopţii, când se deschide pentru o singură clipă cerul, stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Sânpetru este cel mai cunoscut „sfânt” al calendarului popular.

În unele zone, sărbătoarea era anunţată de anumite repere cosmice şi terestre: apariţia licuricilor, amuţitul cucului, răsăritul constelaţiei Găinuşei şi altele.

Sursă: crestinortodox., mediafax, romanialibera

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI