Vasile Sorin, candidatul PP-DD Alba pentru Colegiul 3 Cugir-Zlatna: Eu nu vă promit nimic !

Ce Dumnezeu mai poţi să-i ceri acestui popor român într-un an 2012 în care s-a hrănit doar cu gogoşile aiuritoare din campaniile electorale pentru alegerile locale, pentru Referendumul de demitere a veşnicului preşedinte şi acum, pentru alegerile parlamentare?! Cât de uşor mai poţi obţine încrederea alegătorilor care, de la Revoluţie încoace, au trimis în Parlament o dată la patru ani, prin rotaţie, aceleaşi personaje, iar şi iar, înghiţind, din ce în ce mai greu şi mai silnic, aceleaşi promisiuni nefinalizate în niciun fel?!  Rezultatul? Un talmeş-balmeş de legi, ordo­nanţe de urgenţă, directive date între două uşi, ce ne-au aruncat ţara într-un haos legislativ şi economic slăbind chiar şi autoritatea statului până aproape de disoluţie. Te mai crede cineva că vei face şi vei drege după ce ai avut  puterea în mână, ani de-a rândul, şi ai folosit-o – după cum ai promis în nenumăratele campanii electorale – pentru “binele poporului român” doar atunci când acest bine îţi alimentează gros de tot şi interesele personale? De români  – şi doar de cei  care încă mai cred că alegerile nu sunt o chestiune pur politică ci o chestiune ce le va influenţa viitorul – te mai apropii acum doar cu ruşine şi umilinţă. Umilinţa de a încasa toate palmele destinate de fapt contracandidaţilor  ce iar şi iar, tot la 4 ani, le cerşesc din nou votul. Palme pe care le încasezi acum cu titlu generic, în numele celor care s-au perindat prin Parlament inutil, înaintea ta. Palme pe care le încasezi ca un avertisment că, cine ştie, daca vei rata, peste patru ani vor fi şi ale tale, cu dedicaţie specială. Fără număr! Ruşinea de a nu găsi un argument real pentru inutilitatea predecesorilor tăi, cărora  bugetul de stat le-a plătit gras absenţele de prin Parlamentul României.
Conştient de marea dezamă­gire şi marea lehamite electorală a românilor am ambiţia de a mai crede totuşi că nu e totul pierdut. Mi-am asumat ruşinea. Mi-am asumat umilinţa. Dar, mai presus de toate, mi-am asumat curajul de a nu mai sta deoparte, doar comentând deciziile bune-proaste ale actorilor politici din ţara asta. Am decis să nu mai cer la nesfârşit să facă altcineva ceva pentru mine şi pentru cei din jurul meu. Nu mai aştept de la alţii să facă ceva pentru mine şi pentru români. Am decis că lucrurile astea le pot face chiar eu.
Sunt SORIN VASILE, candidatul Partidul Poporului-Dan Diaconescu pentru Camera Deputaţilor pe Colegiul Cugir-Zlatna şi cred cu convingere că PP-DD este singura platformă de pe care un om politic nou poate să se exprime în folosul cetăţenilor din comunitatea sa. Sunt din Cugir. Sunt preşedinte al PP-DD Cugir şi vicepreşedinte al PP-DD Alba. Am 35 de ani. Sunt căsătorit şi am un băieţel de 3 ani. Cel puţin 10 ani din viaţă am muncit în sistemele democratice din Germania şi Spania unde am putut învăţa că munca este muncă, legea este lege iar statul este protectorul cetăţenilor săi, nu un sistem mort şi nefolositor pentru plătitorii de taxe şi impozite, cum a devenit cel din România, din păcate. La întoarcerea în România mi-am creat propria mea firmă de construcţii, cu ideile pe care le-am adus cu mine din Occident, sperând că aşa îmi voi câştiga cinstit, prin muncă, existenţa şi în plus voi da şi altora o slujbă. Contactul cu birocraţia românească a fost dur şi dezarmant. Contactul cu sistemul clientelar din mediul privat a fost la fel dur. Şi mai dur a fost contactul cu jungla legislativă din România.
Renunţând să mai aştept ca  alţii să decidă pentru mine, am avut curajul să mă arunc în luptă. O luptă nedreaptă şi dusă cu forţe inegale, recunosc. Pentru că, pe de-o parte, mă lupt cu adversari politici care cunosc excelent regulile jocului. Deh! De vreo 23 de ani tot ei fac aceste reguli, tot la 4 ani, după cum îi votează poporul. Adversari politici care şi-au delimitat strict zonele de influenţă – celebrele blaturi politice, ca-n fotbal – pentru ca cei care trebuie să fie “aleşi” să-şi ocupe sigur locurile iar prin Parlament. Pe de altă parte, e o luptă pe care o duc cu refuzul românilor de a mai lua parte la deciziile publice, de a se mai implica în procesul legislativ. Şi asta e lupta cea mai grea. Pentru că poporul român trebuie să se trezească măcar acum, pentru o nouă revoluţie. O revoluţie a poporului, nu una confiscată de neaveniţi.
Ştiu că în campania electorală, românii sunt vrăjiţi cu tot felul de promisiuni, candidaţii “servindu-i” exact cu ceea ce-şi doresc. Salarii, pensii, locuri de muncă, sănătate, învăţământ, bla-bla. Eu, personal, nu vă promit nimic. Umilinţa şi ruşinea care s-a abătut asupra veşnicilor candidaţi, plecaţi la vânătoare de voturi, mi-a arătat că poporul trebuie acum să vorbească el iar noi trebuie să-l ascultăm, cu atenţie. Eu, Sorin Vasile v-am ascultat şi ştiu ce am de făcut. Fără promisiuni deşarte şi gogoşi electorale pe care nu le mai înghite nimeni. Să trimitem Poporul, cu Partidul său, în Parlament. În 9 decembrie să încercăm să ne croim o altă soartă, noi singuri!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI