Vânătorii din Alba se vânează între ei!

Acum o săptămână, în weekend, fondul de vănâtoare de pe raza comunei Cricău a fost „vizitat” de vreo opt jeep-uri, din care au descins „greii” Asociaţiei Judeţene a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi Alba. Nemulţumiţi de faptul că pe terenurile lor vin să vâneze alţii, vânătorii din zonă, care au părăsit AJVPS Alba şi şi-au constituit o asociaţie proprie, au anunţat ITRSV-ul (Inspectoratul Teritorial de Regim Silvic şi Vânătoare) pentru a-i controla pe vânătorii cu jeep-uri. Din nefericire singurul angajat al ITRSV care răspunde de fondurile de vânătoare din judeţul Alba nu s-a putut deplasa. Până ar fi ajuns omul aici, oricum, vânatul ar fi fost încărcat în maşini şi dus acasă. Şi cine altcineva ar mai fi putut să-i controleze pe vânătorii „grei”? Poliţia, fireşte. Dar orice poliţist, oricât ar fi el de zelos, s-ar face mic de tot când ar opri un astfel de „alai” de jeep-uri, la volanul cărora ar descoperi oameni politici, mari şi influenţi oameni de afaceri, magistraţi sau chiar şefi de-ai săi, din Poliţie. Ce anume au vânat „greii” la Cricău? Asta-i o taină. Şi tot o taină rămâne şi dacă au respectat legea sau ba. Adică dacă au vânat doar ceea ce e permis în acest sezon, dacă au procedat la crotalierea vânatului recoltat şi dacă toate „piesele” recoltate au fost înscrise în autorizaţia colectivă de vânătoare. Sigur că acordăm celor ce s-au destins în week-end cu arma în mână prezumţia de nevinovăţie, dar atâta timp cât nu au fost controlaţi putem bănui că s-a şi braconat niţeluş, deoarece au mai fost cazuri în care una s-a împuşcat şi alta s-a crotaliat şi s-a înscris în autorizaţie. Dar despre asta (mai ales despre mistreţii masacraţi peste normă) ne-ar putea spune mai multe Poliţia. Dacă vrea…

lCurtea de Conturi ar trebui să se autosesizeze!
Am început cu acest banal episod de week-end doar pentru a atrage atenţia că astfel de descinderi au avut şi au loc încă destul de des pe fondurile de vânătoare din judeţ, chiar dacă începând cu data de 27 noiembrie 2010 a expirat contractul încheiat între AJVPS Alba şi ministerul de resort cu privire la gestionarea fondurilor cinegetice. Interesant este faptul că, deşi există prevederi legale cât se poate de clare cu privire la faptul că gestionarul unui fond de vânătoare trebuie să plătească proprietarului (sau proprietarilor) terenului pe care se află fondul 81% din taxa de gestiune, se pare că AJVPS Alba nu şi-a onorat niciodată această obligaţie. Prevederi legale în acest sens există încă din anul 2006, aşa că de atunci şi până acum s-or fi strâns nişte sume considerabile cuvenite proprietarilor terenurilor pe care se află toate cele 54 de fonduri de vânătoare din judeţul nostru. Ce s-a întâmplat, oare, cu aceşti bani până acum? Cine i-a folosit şi în ce scop? Câţi bani sunt în realitate? Cred că în acest caz Curtea de Conturi ar trebui să se autosesizeze, iar cu această ocazie ar putea verifica şi dacă au fost achitate de către vânători toate tarifele cuvenite recoltării diferitelor specii scumpe: căprioare, cerbi, mistreţi, urşi, etc. Afirmăm că ar trebui să se autosesizeze Curtea de Conturi, deoarece niciunul dintre primarii pe care noi i-am contactat nu a confirmat că ar fi primit cuantumul cuvenit de 81% din taxa de gestiune. Despre proprietarii de terenuri nici nu mai vorbim. Iar aici mai apare un aspect. Chiar dacă proprietarii nu erau constituiţi încă în asociaţii (unii nu sunt nici acum înscrişi în asociaţii de proprietari) şi chiar dacă aveau suprafeţe mici de teren în posesie, pe care se afla o parte mică din fondul cinegetic (sub 50 ha) tot primăriile ar fi trebuit să primească banii. Iar banii primiţi de la AJVPS Alba, chiar dacă nu ajungeau direct la aceşti mici proprietari de terenuri, la asociaţii sau la composesorate, ei puteau fi folosiţi în beneficiul acestora. Cum? Prin compensări de taxe şi impozite, prin despăgubiri etc. De pildă, dacă mistreţii i-au făcut praf porumbul unui proprietar acesta putea fi despăgubit tocmai din aceşti bani. Oare s-a întâmplat aşa?
lÎnfiinţată în Republica Populară Română, AGVPSR poate fi considerată ultima cooperativă românească, una foarte bogată!
Pentru avea o viziune de ansamblu asupra afacerilor halucinante făcute prin AGVPSR (Asociaţia Generală a Vânătorilor şi Pescarilor Sportivi din România) trebuie să ştiţi că această structură este înfiinţată printr-un decret emis în data de 24 august 1948, în Republica Populară Română şi de atunci până acum a supravieţuit tuturor regimurilor, cu tot cu patrimoniul (sedii, cabane etc.) preluat de la o asociaţie similară înfiinţată în anul 1923, plus patrimoniul (bunuri imobile în valoare de 3,9 milioane lei) primit cadou în anul 1979 de la „primul vânător” al Republicii Socialiste România, Nicolae Ceauşescu. Interesant este faptul că o parte din sediile moştenite de asociaţie dinainte de 1989 au fost ulterior închiriate unor firme sau unor bănci, aducând de asemenea venituri însemnate. O aproximare a întregului patrimoniu deţinut de AGVPSR este foarte greu de făcut în momentul de faţă, dar, pentru a avea o apreciere vagă, redăm o întâmplare anecdotică, de-a dreptul. Chestionat de ziariştii de la „România Liberă” în anul 2009 cu privire la patrimoniul AGVPSR, directorul executiv al acesteia a declarat: „De ce v-ar interesa patrimoniul nostru? Nu este public, şi v-ar lua DOUĂ ZILE să-l parcurgeţi…”
Ceea ce este clar e faptul că până anul trecut AGVPSR, prin cele 136 de asociaţii afiliate, deţinea 75% din fondul de vânătoare naţional, respectiv 17.500.000 de hectare, precum şi capitaluri în valoare de 9,5 milioane RON (ultimele date pe care le avem se referă la anul 2007). În AGVPSR erau înscrişi în aceeaşi perioadă cam 80.000 de vânători (între timp mulţi s-au constituit în alte asociaţii) cărora li se adăugau cam tot atâţia pescari. Dacă luăm în calcul numai cotizaţiile vânătorilor din acel moment, de 1.000 de lei anual, rezultă un profit de 80 de milioane de lei. Între timp, după cum spuneam, mulţi vânători au părăsit asociaţia „mamă” şi s-au constituit în mod legal în alte asociaţii. Dar chiar dacă legislaţia s-a schimbat, ea încă favorizează AJVPS-urile în detrimentul celorlalte. Dar să ne referim numai la AJVPS Alba, care a gestionat până în luna noiembrie a anului trecut 32 din cele 54 de fonduri de vânătoare din judeţ. Dintre cele 32 de fonduri, 10 se află pe terenurile deţinute de diferite asociaţii legal constituite, aşa că au toate şansele să fie date, prin atribuire directă, în gestiunea altor asociaţii decât AJVPS-ul. La noua repartizare a gestiunii, odată cu încheierea de noi contracte, AJVPS Alba va avea însă dreptul prin lege de a lua, prin încredinţare directă de la Ministerul Mediului şi Pădurilor, 5 fonduri, la alegere. Le va lua, desigur, pe cele mai bogate. De asemnea, din cele rămase, probabil 17 fonduri, va mai primi tot prin încredinţare directă de la minister, 50%. Respectiv vreo 8-9 fonduri. Dacă se vor trage „sfori”, după modelul românesc, şi acelea vor fi tot fonduri dintre cele mai bogate. Iar cele rămase şi după această fază vor fi scoase la licitaţie, preţul de pornire a acesteia fiind de 5 ori tariful de gestionare a fiecărui fond licitat. Şi este vorba despre sume considerabile.
lAJVPS Alba le cere vânătorilor… „jurăminte de credinţă”
Dar, chiar şi cu toate avantajele ce rezidă din lege, AJVPS Alba are toate şansele să piardă mai mult de jumătate din fondurile de vânătoare pe care le gestiona până acum. În faţa acestei perspective, AJVPS Alba a început să exercite presiuni asupra primarilor şi consilierilor care au aprobat constituirea asociaţiilor de proprietari, asociind conform legii, şi primăriile respective. Aceste presiuni sunt exercitate prin intermediul numeroşilor oameni influenţi aflaţi în rândurile vânătorilor înscrişi în AJVPS (este posibil ca într-o ediţie viitoare să publicăm o listă cu cei mai influenţi vânători din cadrul AJVPS Alba). Mai mult decât atât, la Judecătoria Alba a fost depusă de către AJVPS Alba o acţiune în constatare negativă, asupra căreia nu este cazul să insistăm, deoarece toate cele arătate în acest document sunt anulate de un alt document semnat de secretarul de stat Cristian Apostol, de la Direcţia Generală Juridică a Ministerului Mediului şi Pădurilor, la solicitarea unei asociaţii de proprietari atacată de AJVPS. În această fază, pentru a-i intimida pe vânătorii „indisciplinaţi”, asociaţia-cooperativă a emis un document colosal de absurd. De-a dreptul rizibil ca venind din partea unei asociaţii cu tradiţie, în rândurile cărora se află magistraţi şi avocaţi. Documentul este un fel de somaţie adresată tuturor vânătorilor înscrişi în AJVPS, prin care se solicită acestora să facă… „dovada bunei credinţe faţă de AJVPS Alba”! Adică fiecare angajat trebuie să completeze o declaraţie-angajament (vezi facsimilul) că nu va solicita vreodată obţinerea dreptului de gestionare a vreunui fond cinegetic, făcând astfel concurenţă AJVPS-ului. Şi iată ce se precizează în această declaraţie-angajament aiuritoare: „În condiţiile în care nu voi înştiinţa în scris conducerea AJVPS Alba despre orice demers îndreptat împotriva acesteia sau voi participa cu asociaţia al cărui membru fondator sunt, la procesul de atribuire în gestiune a fondurilor cinegetice solicitate de către AJVPS Alba, prezenta declaraţie constituie şi acordul meu pentru excluderea din rândul membrilor AJVPS Alba, fără îndeplinirea altor formalităţi”. Cu alte cuvinte, unor oameni în toată firea, liberi şi independenţi ca gândire, li se cere supunere totală şi jurământ de fidelitate. Iar cu asta s-a atins o culme a absurdităţii şi a ilegalităţii, pentru că, în principiu, AJVPS încearcă să îngrădească nişte libertăţi şi nişte drepturi consacrate în orice regim democratic.

Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI