Taxe ciudate în lume de-a lungul timpului: de la taxa pe lașitate până la cea pe săpun sau modestie. Ce alte taxe ciudate au existat în lume

Taxe ciudate în lume de-a lungul timpului: de la taxa pe lașitate până la cea pe săpun sau modestie. Ce alte taxe ciudate au existat în lume

De-a lungul timpului au existat multe taxe ciudate, de la taxa pe barbă din Rusia, la cea pe urină din Roma antică. Începem cu ceva de anul trecut. În 2021, pe site-ul Fiscului american a apărut o publicație vizavi de taxarea persoanelor fizice.

Ei bine, conform IRS (fiscul american), trebuie declarate și veniturile din activități ilegale, dând ca exemplu traficul de droguri „dacă provin din munca independentă”.

De asemenea, „dacă furi proprietatea cuiva, trebuie să raportezi valoarea justă de piață a acesteia”, asta dacă „nu o returnezi proprietarului de drept”.

„Persoanele care sunt condamnate sau care se așteaptă să fie condamnate pentru delapidare vor raporta veniturile pentru a evita să fie urmărite penal pentru evaziune fiscală pe venituri”, a declarat Stephen Moskowitz, avocat din San Francisco, pentru NBC News.

Potrivit acestuia, dacă o persoană declară și plătește taxe pentru activitățile sale ilegale, atunci poate deduce și costul oricărei restituiri.

„Congresul cere raportarea tuturor veniturilor, fie că sunt legitime sau nu”, potrivit lui David Cay Johnston, care precizează că sunt oameni care depun declarații fiscale și înscriu ca ocupație activități ilegale, precum prostituție.

Pentru că declarațiile fiscale sunt confidențiale, IRS nu poate oferi informațiile personale decât dacă organele de aplicare a legii au un caz și primesc o decizie judecătorească pentru acces la aceste informații, lucru care este mai puțin riscant decât pare.

O mică paranteză: O activitate riscantă cu venituri mici

Revenind puțin la „profesia” de dealer de droguri și la veniturile pe care le face o persoană care activează în acest domeniu, în realitate sumele sunt mici. Există un capitol interesant în cartea Freakonomics de Steven Levitt și Stephnen Dubner.

Au încercat să afle de ce dealerii de droguri trăiesc în casele părinților, dacă activitatea este profitabilă. Au observat că de fapt ei câștigau foarte puțin, echivalentul celor mai mici salarii din SUA, în condițiile în care este o activitate riscantă.

Motivul era de fapt că și în acest domeniu există aspirații. Cei care erau promovați nu mai trebuiau să se ocupe cu vânzarea directă, ci să aibă grijă de dealerii din subordine. Adică atunci venitul creștea mult mai mult.

(În carte sunt mult mai multe detalii, pentru cine dorește, noi am scurtat foarte mult pentru că nu despre asta este vorba în text)

Urina în Roma antică

În Roma antică, urina umană era o marfă valoroasă, folosită pentru bronzare, spălarea rufelor sau chiar periatul dinților. Persoanele cu spirit antreprenorial au început să o colecteze, în speranța de a face profit, dar împărații Nero și Vespasian au observat. Au introdus o taxă pe achiziția de urină, ceea ce a dus la o frază latină populară “pecunia non olet” sau „banii nu au miros”, adică la ideea că banii nu valorează mai mult sau mai puțin în funcție de locul de unde provin.

Săpunul în Anglia

Bogații din din Anglia au avut mereu tendința de a-i vedea pe cei săraci drept ingrați urât mirositori. Asta ar putea avea de-a face cu taxa de 141 de ani pe săpun, care a intrat în vigoare în 1712.

Astfel, cei săraci sau plătiți prost nu și-au mai putut permite săpun.

Alte surse spun că exista o astfel de taxă și în alte teritorii europene.

Barba – Rusia și Anglia

În încercarea de a occidentaliza societatea rusă, în 1698 țarul Petru cel Mare a pus o taxă pe ceea ce considera a fi de modă veche: barba. Cei care optau să-și păstreze barba, primeau un jeton ca dovadă a plății, pe care erau inscripționate cuvintele: Barba este o povară de prisos.

Regele Henry al VIII-lea a introdus o taxă similară, dar suma era în funcție de statutul bărbatului în societate. Prin urmare, părul facial a devenit rapid un simbol al statutului.

Lașitatea în Anglia

Dacă erai un cavaler în Anglia medievală, era o onoare să fii chemat la război în serviciul regelui. Dacă nu voiai, puteau plăti ceea ce se numea „scutage”, cunoscută drept taxă de lașitate. Ceea ce a început în 1100 ca astfel de taxă, a evoluat ulterior într-un impozit pe pământul cavalerilor până la finalul secolului XIII. S-a transformat apoi într-o amendă uriașă până a devenit redundantă în secolul XIV.

Chinezii imigranți în Canada

Între 1885 – 1923, Canada a impus o taxă tuturor imigranților care veneau din China, în ideea de a descuraja imigranții din orientul îndepărtat. Într-o perioadă în care niciun alt grup etnic nu plătea nimic „Taxa de cap chinez” le cerea coloniștilor să dea 50 dolari (dar aceasta a urcat până la 500 dolari în 1903). După ce se stabileau acolo, era posibil să câștige chiar și 1 dolar pe zi.

Pălării în Anglia

Poate că nu poți pune un preț pe stil, dar în 1784, Guvernul englez a încercat o taxă pe pălăriile bărbaților. Taxa percepută depindea de valoarea accesoriului.

Modestia în India

Pentru o scurtă perioadă, în secolul XIX, femeile de castă interioară din statul Travancore (Kerala de azi) au fost obligate să plătească pentru a-și acoperi sânii în public. Există și o legendă care spune o femeie pe nume Nangeli a refuzat să se conformeze, așa că și-a tăiat sânii și i-a dat unui colector de taxe pe o frunză. A murit din cauza rănilor, dar taxa a fost eliminată.

Taxă pe grăsime în Egiptul antic

În Egiptul antic, uleiul de gătit era impozitate. Aceasta este una dintre cele mai vechi taxe cunoscute. Oamenii nu aveau voie să refolosească, astfel încât nu aveau de ales decât să cumpere, deoarece era vândut doar de către faraon.

Cei care colectau taxele și scribii vizitau casele oamenilor pentru a se asigura că nu refoloseau grăsimea sau foloseau alternative mai ieftine a uleiului de gătit.

sursa: hotnews.ro

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI