Sunt oameni care nu abdică niciodată de la calitatea de buni creştini!

Zi de zi citim în ziar despre moarte. Culmea, citim tot mai des despre moartea unor oameni tineri şi a unora abia ajunşi la a doua tinereţe. Aflăm despre un om de afaceri destul de tânăr că a căzut victimă unui neiertător infract, ca şi un funcţionar public din domeniul silviculturii. Amândoi oameni cu activitate intensă, cu mare consum nervos, asupra cărora s-au exercitat de multă vreme diferite presiuni. De fapt nimeni nu-i ferit de aceste presiuni, care înseamnă grija zilei de mâine, rate la bănci, nedreptăţi, lipsuri, mizerie. E criză şi asta ne marchează pe toţi, fără excepţie. Dar mai cu seamă pe cei vârstnici şi pe cei suferinzi. Pe cei a căror stare de sănătate le creează o predispoziţie spre labilitatea emoţională, astfel de persoane ajungând chiar să-şi pună capăt zilelor. Aşa s-a întâmplat acum câteva zile cu o mamă a doi copii, bolnavă, care şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se. Şi avem aproape zilnic semnale din partea unor oameni bolnavi şi disperaţi, care ameninţă că-şi vor pune capăt zilelor, pentru că n-au cu ce să-şi plătească facturile şi să pună o bucată de pâine pe masă. Unii au fost asistaţi social iar acum nu mai sunt, alţii au fost însoţitori de persoane cu handicap şi pentru ei nu mai sunt bani, alţii au primit pensii, salarii sau indemnizaţii (care şi aşa erau de mizerie) mult diminuate. Sunt atât de multe aceste apeluri disperate încât, sincer, ajung să nici nu ne mai impresioneze. Parcă suntem în război şi ameninţarea permanentă sau spectacolul hâd al morţii nu ne mai afectează. Ne-am împietrit cu toţii, atât suntem de preocupaţi de noi înşine şi de cei apropiaţi nouă, în cel mai bun caz…
Cu toate acestea, sunt printre noi unii care nu abdică niciodată de la calitatea lor de buni creştini şi de la misiunea socială pe care şi-au asumat-o. Un astfel de om este doamna Rozalia Sucevescu, precum şi colegii dânsei de la SNHP Speranţa, din Alba Iulia. De ani de zile dânsa încearcă să aline, atât cât îi stă în puteri, suferinţa zecilor de persoane pe care le asistă. Din SNHP Speranţa făcea parte şi acea nefericită mamă ce şi-a pus capăt zilelor spânzurându-se. Dumnezeu s-o ierte! Cei din jur au făcut tot ce-au putut ca s-o ajute: familia, medicii şi SNHP Speranţa. În zadar. În acest context tragic, am primit o scrisoare întristată de la doamna Sucevescu, determinată de neputinţa acesteia de a face mai mult pentru femeia respectivă. Ca şi cum şi-ar fi uşurat inima, dânsa ne-a relatat că are în cadrul societăţii 330 de membri, din 10 oraşe şi 44 de comune din judeţul Alba. În fiecare an, pentru toţi aceştia se organizează, din donaţii şi sponsorizări, Ziua Femeii, Ziua Copilului şi Pomul de iarnă. Cele mai importante donaţii vin de la colaboratorii fideli din Altenhof, Austria, respectiv Dienste GmbH, în care activează cu consecvenţă, de 20 de ani, domnii Ludwig Wimmer şi Karl Stelzhammer. Un alt sprijin important vine de la Caritas-ul Romano-Catolic, prin intermediul căruia ajung pachetele cu cadouri la toţi beneficiarii. Şi, de asemenea, în ciuda crizei, şi în anul care a trecut, doamna Rozalia Sucevescu a găsit înţelegere şi sprijin la unii sponsori români: SC Ancău SRL, SC Rekord SRL, Organizaţia Ecce Homo, florăria „Ichebana”, SC Green Team SRL, precum şi doamnele Elisabeta Lazăr şi Dalia Nicoară.
De ce mi-a povestit doamna Sucevescu despre activitatea „Speranţei”? Pe de-o parte pentru a-şi împăca inima, căci a făcut şi face tot ce-i stă în putere pentru beneficiarii ei, iar pe de altă parte pentru a le arăta sponsorilor că nu i-a uitat niciodată şi că le mulţumeşte pe această cale. Desigur, cu moartea nu pot lupta nici ONG-urile şi nici sponsorii. Dar o pot îndepărta prin cel mai simplu şi mai uman gest de solidaritate şi prin redarea speranţei celor bolnavi şi uitaţi, uneori, de restul lumii.
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI