ȘTIREA TA| Nepăsare la adăpostul de câini fără stăpân din subordinea Primăriei Alba Iulia: „Dezumanizarea ne-a cuprins pe toți ca națiune”

Un albaiulian care își dorea să adopte un cățel de la adăpostul de câini fără stăpân din subordinea Primăriei Alba Iulia spune că s-a trezit că se loveste de nepăsarea angajaților adăpostului și de lipsa de profesionalism, fiind plimbat prin mai multe birouri fără să rezolve nimic.

„Așa îmi vine să închiriez un buldozer să pot strivi până la rădăcină nepăsarea unor angajați ai adapostului de câini fără stăpân, adăpost aflat în subordinea Primăriei Alba Iulia! Să fie o lună de zile de când, din dorința de a salva de la chin și moarte un biet cățel, am mers în adapostul de câini să pot alege un suflețel nevinovat.

Ceea ce se poate vedea acolo este greu de descris în cuvinte… Atât de multă tristețe emană din ochii bietelor animale, încât simți cum dezumanizarea ne-a cuprins pe toți ca natiune, adormiți, cu sufletele împietrite, fără sentimente de milă și afecțiune? E imposibil de descris durerea în care stau aceste animăluțe… M-am uitat cu tristețe și cu ochii în lacrimi la zecile de exemplare chinuite, speriate și întemnițate fără niciun drept de ,,MĂRIA-SA,, specia umană… Nu știam pe care să-l salvez…dacă puteam, i-aș fi salvat pe toți, dar din păcate nu am această capacitate financiară și logistică…

Încă de la intrarea în adăpost, mi-a atras atenția un cățeluș, ce efectiv urla de disperare și cerșea ceva de genul : ,,Hei, heeeiiiiiiii nu mă vezi?!! Eu sunt alesul! Pe mine trebuie să mă scoți din acest lagăr de exterminare modern!,,

Mi-a cucerit sufletul și am decis că el va fi alesul. Zis și făcut. Mă îndrept către biroul din apropiere, convins fiind că voi pleca acasă cu câinele… Pe dracu… Tipic românesc și cu o neprofesională abordare, mi se spune că trebuie să merg la birourile aflate în spatele primariei, cu un tichet (pe care se afla numărul câinelui) pentru că acolo se întocmesc actele de adopție…. Aha, deci acești angajați și acest serviciu încă nu au aflat că documentele se pot întocmi într-o rețea de computere pentru a fi cât mai rapizi și eficienți…

Plec spre megabiroul la care, surpriză, nu găsesc pe nimeni… Ok! Zic au și oamenii treabă. Lasă că revin mâine….A doua zi pornesc plin de elan la ,,biroul de judecată al patrupedelor,,… Bat la ușă, spun respectuos ce doresc și brusc, se prezintă autoritar, un domn, ca fiind medicul veterinar.

Îmi spune că momentan acest câine nu se poate adopta, pentru că este prins doar de câteva zile… Înțeleg situația, îi rog să noteze un număr de telefon și să mă sune când pot să preiau câinele… A trecut o săptămână… și nimic… Am trecut eu pe la acel birou,dar, deși era în timpul programului afișat, aici nu am găsit pe nimeni… Am așteptat să fiu sunat… ceea ce nu s-a întâmplat….

Credeam că, prin natura profesiei de veterinar îți pasă de bietele necuvântătoare, că vrei să le ajuți, că le cauți tu, prin diferite modalități, noii stăpâni ca să nu ajungă să fie eutanasiați după expirarea celor 14 zile de ținut în adăpost..

In concluzie: OAMENII cu suflet și intenții bune se ciocnesc de nepăsarea angajaților ce-și încasează lunar leafa, uitând că viața acestor suflete nevinovate depinde de implicarea lor!”, a scris cetățeanul indignat.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI