Simion Creţu: Ce lasă României guvernele lui Boc? GRAVE PROBLEME ECONOMICE ȘI NELINIȘTE SOCIALĂ!

• Nici Guvernul Ungureanu nu pare capabil să scoată țara din impas!

După trei ani și patru mandate succesive, guvernările lui Emil Boc nu au adus nimic bun României. Tensiunile sociale și politice din ultima perioadă nu au izbucnit din cauză că o ducem cu toții foarte bine! Cei trei ani de guvernare catastrofală a Cabinetelor conduse de Boc și coordonate de Traian Băsescu au avut un profund impact negativ asupra economiei, asupra climatului investițional și asupra nivelului de trai al românilor.

Boc și echipa sa au plecat. Ce lasă în urmă? O scădere a Produsului Intern Brut de 5,3%, de la aproape 127 miliarde euro în 2008 la circa 120 miliarde euro în 2011. Acestea sunt cifrele reale, chiar dacă Puterea va spune că s-a înregistrat o creștere scriptică de la circa 504 la 521 miliarde lei. În termeni reali situația este foarte rea, deoarece cursul de schimb a crescut cu 10 procente, ceea ce a însemnat scumpirea tuturor creditelor, moneda euro urcând de la 3,97 lei în decembrie 2008, la 4,34 lei în februarie 2012! Recesiunea economică mondială i-a găsit pe foștii guvernanți complet nepregătiți și total insensibili la necesitățile reale ale situației României. Nu criza este de vină că guvernanții nu au fost capabili să stimuleze munca și producția internă, ca să atragă investiții și să genereze stabilitate.

Datoria externă a României a crescut de la 44,5 miliarde euro în 2008, la 88,4 miliarde euro în 2011, deoarece foamea de bani și de putere a PDL a fost și este nemăsurată. Campania prezidențială din 2009, realizată pe fondul diminuărilor salariale forțate din ultimul trimestru al acelui an, a costat enorm, prețul menținerii la putere a lui Traian Băsescu fiind plătit de toți românii, în egală măsură, prin dublarea datoriilor. Creditele luate de la FMI, Banca Mondială și Uniunea Europeană ne-au impus condiții drastice de limitare a cheltuielilor interne, care sunt acum sancționate dur de cei care protestează în stradă. La aceste credite se adaugă cele luate mult mai scump, de pe piețele financiare, în condițiile în care ratingurile României se depreciau continuu, fapt pentru care, 30 din cele 88 de miliarde euro sunt purtătoare de dobânzi foarte mari. La toate acestea se însumează și creditele private ale companiilor de stat, care încă nu au fost complet cuantificate și care ne dau o imagine sumbră asupra serviciului datoriei noastre externe.

Din păcate, nici investitorii străini nu ne-au fost de ajutor, deoarece politicile păguboase și clientelare ale guvernărilor lui Boc au dus la scăderea nivelului investițiilor străine, de la 9,5 miliarde euro în 2008, la 1,6 miliarde euro în 2011. Astfel, societatea românească a fost confruntată cu cel mai mare rău posibil: creșterea împovărătoare a taxelor și impozitelor, concomitent cu scumpirea generală a tuturor bunurilor și serviciilor, fapt ce a dus la degradarea totală a calității vieții.

Degeaba se laudă PDL cu creșterea de 12-13 procente a salariilor și pensiilor în cifre. Salariul mediu net a crescut în 3 ani cu doar 47 de euro, de la 1282 lei (323 euro) în 2008, la 1604 lei (370 euro) în 2011. La fel pensia medie a crescut cu 20 de euro în același interval, de la 709 lei (180 euro), la 875 lei (200 euro). Foarte puțin! Deoarece TVA a crescut de la 19 la 24%, adică o creștere de 26,3%, mult mai mult decât poate populația să suporte. Numai prețul carburanților dacă ar fi luat în calcul am constata că toate costurile și tarifele au explodat: benzina s-a scumpit cu 80% în 3 ani, de la 3,97 lei/litru (0,71 euro), la 5,57 lei/litru (1,28 euro). Oricine își poate da seama ce înseamnă asta în economia reală!

Cel mai greu este faptul că românilor nu le-a mai rămas nici speranța. Deși Opoziția boicotează lucrările Parlamentului, deși protestatarii din stradă din toate orașele țării cer insistent legiferarea unui nou sistem politic, după organizarea democratică a unor alegeri anticipate, prin plecare lui Boc PDL a scos pe tușă seniorii, pentru a-i lăsa la ”butoane” pe tinerii nerodați ai partidului. Acesta nu este deloc un semn că acest partid are vreo cât de mică intenție de a-i asculta pe români. Așa cum nu i-au interesat pe pedeliști nici faptul că lasă pe drumuri zeci de angajați din sectorul de stat, așa cum au fost insensibili la dramele consumate datorită reducerii salariilor bugetarilor cu 25% și așa cum au privit cu cinism taxarea pensiilor cu 5,5%, nici noii guvernanți, propuși de domnul Ungureanu, nu par să vină cu nicio propunere privind stoparea scăderii calității vieții românilor. Guvernările succesive ale lui Boc au însemnat pierderea locurilor de muncă pentru mai mult de 700.000 de oameni, ce a determinat creșterea șomajului de la 5,6%, în 2008, la peste 7% la începutul acestui an. Iar acest lucru s-a întâmplat în condițiile în care o mulțime de români nici nu s-au mai declarat șomeri, ci au luat direct calea pribegiei. Scăderea populației cu peste 2,5 milioane de oameni, majoritatea apți de muncă, ne face să privim cu îngrijorare rata șomajului, care ar putea trece de 10%.

În aceste condiții este evident că PDL, prin instrumentul Emil Boc și cu Traian Băsescu pe post de dirijor, nu au reprezentat decât o modalitate sofisticată de sacrificare a populației țării. Din păcate, nu avem nicio garanție că oamenii de casă ai ”foștilor”, din generația ceva mai tânără a potentaților din PDL, vor renunța la o cât de mică fărâmă din puterea lor, pentru a oferi cetățenilor țării măcar speranța la un trai mai bun. Întrebările la care vrem răspuns de la acești noi miniștri sunt: ”Până cât și până când mai trebuie oamenii să strângă cureaua? Mai are aceasta destule găuri, sau ajungem să renunțăm de tot la ea, pentru că nici atât nu ne mai rămâne?”

Simion Crețu

Vicepreședinte PNL Alba

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI