Secretele vechiului observator astronomic de la Alba Iulia: Cum funcționa gnomonul filar, instrumentul folosit pentru a determina meridianul locului, singurul de acest tip din România

La Alba Iulia a funcţionat în urmă cu aproape 220 de ani unul dintre cele mai vechi observatoare astronomice din Transilvania.

Una dintre componentele importante ale observatorului a fost ”gnomonul filar”, singurul de acest tip din România.

Anul 1794 a marcat un moment important pentru istoria astronomiei ardelene, deoarece atunci s-a înfiinţat la Alba Iulia unul dintre cele mai importante observatoare astronomice din Europa de Est, la iniţiativa episcopului Ignac Batthyany, cel care avea să lase posterității Biblioteca Batthyaneum.

În singura publicaţie a observatorului, un volum de 424 pagini intitulat „Initia astronomica speculae Batthyanianae Albensis in Transylvania“ (1798), Antonius Martonfi, cel dintâi astronom de aici, descria construcţia şi dotările lăcaşului ştiintific.

La vechiul observator astronomic din Alba Iulia au existat pe vremuri două gnomoane, unul simplu şi unul filar (gnomon filaris, gnomon filair, meridienne filaire). O parte din acest dispozitiv se mai păstrează şi azi.

Este vorba despre un cablu care traversează camera de observaţii de la sud spre nord printr-un canal îngropat în pardoseala de lemn, fiind mascat de o trapă. Cablul întins este ridicat apoi prin peretele nordic, ajunge la un scripete şi iarăşi coboară, terminându-se cu o contragreutate.

Gnomonul este un instrument vechi folosit pentru a determina meridianul locului, constituind şi cel mai vechi tip de cadran solar. „Gnomonul filar de la Alba Iulia este singurul de acest tip din România. El reprezintă o formă de cadran solar de precizie şi funcţionează astfel: o rază de lumină pătrunde printr-un orificiu îngust într-o cameră în care există un cablu întins în planul meridianului, astfel încât centrul fasciculului de lumină cade pe acesta exact în momentul culminaţiei superioare solare (amiază).

În spatele cablului se aşează o bucată de hârtie sau placaj alb pe care se poate vizualiza atât umbra firului cât şi mişcarea discului solar, după principiul unei camere obscure. Se determină timpii de contact cu umbra firului pentru marginea din dreapta, respectiv stânga a spotului luminos, din care se extrage informaţia pentru centru. Prin acest procedeu se poate stabili cu mare precizie momentul amiezii (eroare de secundă)“, susţine Dan-George Uza, specializat în „gnomonică“, ştiinţa care studiază cadranele solare.

Acesta prezintă şi alte caracteristici ale sistemului existent în cadrul observatorului astronomic de la Alba Iulia: „Lumina pătrunde în cameră printr-o perforaţie de circa 2 mm diametru prevăzută în placa metalică, amplasată la o fereastră sudică şi orientată în plan ecuatorial. De ea se fixează şi cablul meridian care traversează încăperea spre nord şi de care se suspendă apoi unul sau mai multe fire de plumb, capetele cărora se cufundă în recipiente cu apă pentru a conferi stabilitate la curenţi de aer sau vibraţii.

Firele verticale se vor afla mereu în acelaşi plan, în mod ideal cel al meridianului, umbra lor fiind folosită la alinierea azimutală a cablului meridian prin intermediului şurubului din colţul stânga-sus al imaginii.

Umbra firului întins iese în evidenţă pe ecranul de proiecţie doar în clipa amiezii astronomice, graţie contrastului puternic între întuneric şi lumină, în toate celelalte momente el rămânând invizibil pe fundalul gri-difuz“. În cele două încăperi ale observatorului se păstrează, încă, o parte din aparatura originală folosită de astronomi formaţi la Viena şi Pesta.

Telescopul principal al observatorului a fost distrus, după un bombardament în anul revoluționar 1849. Deşi restaurat în anii următori, observatorul nu a mai putut funcţiona decât parţial, specializându-se pe cercetarea meteorologică.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---