România, țara lu’ pește: Salariile și premiile angajaților care lucrează cu fonduri europene, invers proporționale cu absorbția acestora

România, țara lu’ pește: Salariile și premiile angajaților care lucrează cu fonduri europene, invers proporționale cu absorbția acestora

În cinci luni rămase până la termenul limită, România mai are de absorbit circa 20 la sută din fondurile europene aferente alocării 2013 – 2020.

Ne-am fi așteptat ca în schimbul celor 50 la sută bani în plus la salariu de care beneficiază amploaiații statului angrenați în absorbția fondurilor europene să primim ceva performanță. Nu este cazul. Știm deja că banii din PNRR, cei care au venit ca prefinanțare și tranșa 1, stau degeaba în trezoreria Băncii Naționale a României în timp ce toți primarii sau președinții de consilii județene care au chiar și numai un amețit de contract de achiziție de dotări (ca să dau exemplul ultim cel cu dotarea a 5000 de școli), deci nu cine știe ce operațiune complexă, și-au tras rapid majorarea de care am vorbit.

Să zicem că PNRR e o chestie nouă și no, nu sunt antrenați cu ea, dar proiectele cu fonduri europene din Cadrul Financiar Multianual al UE nu sunt o noutate, se lucrează cu ele din 2007, deci ne-am aștepta la ceva mai multă performanță. Mai multă performanță și pentru că acest al doilea exercițiu financiar multianual la care participă România, nu prea este unul competitiv, adică beneficiarii, mai ales administrația publică, nu a trebuit să intre în competiție pentru câștigarea lor, ci le-au primit la negocieri, în cadrul comitetelor directoare ale regiunilor de dezvoltare, în așa fel încât toți primarii și președinții de consilii județene să fie îndestulați și să aibă cu ce se prezenta în fața cetățenilor să le ceară votul.

Acesta este, de fapt, unul dintre motivele pentru care Alba Iulia, de exemplu, a primit în alocarea 2014 – 2020 mai puține fonduri nerambursabile decât câștigase prin apelurile competitive în alocarea 2007 – 2013.

Pur și simplu au trebuit îndestulați și leneșii sau nepricepuții. De aceea, nu-i de mirare că acum, la mai puțin de cinci luni până la termenul limită până la care se pot absorbi banii din alocarea 2014 – 2020, gradul de absorbție al României este de 81,4 la sută. Asta înseamnă că aproape o cincime dintre fonduri au rămas neabsorbite și la cum este progresul de la o lună la alta, de vreo 2 la sută, este clar că ne vom situa undeva pe la 90 de procente absorbție la 31 decembrie 2023.

La 31 martie 2017, când s-a tras linia pentru alocarea 2007 – 2013, România avea o absorbție de 90.44 la sută. Tot cam pe-acolo va fi și acum, deși, repet, ne-am fi așteptat ca stimulentele grase acordate celor care lucrează cu fondurile europene precum și experiența celor din ministere, organisme intermediare ori ADR-uri să conteze. Nu vedem!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI