Român, dascăl la francezi: ”S-a ajuns la o situație atât de ridicolă, în Franța, încât majoritatea elevilor de liceu nu știu să scrie sau să citească”

Sistemul de educație românesc are probleme majore, iar cel puțin în privința aceasta există un consens național.

Din 1998, cand reforma Educației a investit bacalaureatul cu valoare, până atunci nota la “examenul de maturitate” fiind una simbolică, Bac-ul s-a transformat pentru mulți, elevi și părinți deopotrivă, în ceva asociat cu o experiență traumatică, cu o sperietoare națională.

Scăderea nivelului de dificultate la problele de bacalaureat a fost una dintre propunerile susținute de mulți elevi și părinți, dar și de unii profesori și politicieni. Acest lucru s-a și pus în practică anul acesta când procentul celor care au reușit să ia Bac-ul este mai mare cu 7 procente (66,41%), față de aceeaşi sesiune a anului 2014 (59,25%) şi cu 12% față de cea din 2013 (54,4%).

Iar asta se datorează în opinia multor specialiști, tocmai “îndulcirii” probelor la examen și nu neapărat creșterii nivelului de pregătire al elevilor.

Cornel Mic este profesor în sistemul de educație francez din 2003. Iar succinta sa analiză cu privire la “ce poate insemna indulcirea probelor de bacalaureat, an de an, cu fiecare guvernare franceza, cu fiecare generatie de elevi”, (postată într-un comentariu pe facebook la articolul “Bacalaureatul la romana, o bataie de joc nationala” de Alina Mungiu Pipidi) ne dezvaluie aspecte extrem de interesante cu privire la sistemul de educație al unei țări asociate cu bunăstarea, cultura, gândirea rațională.

 

Cornel Mic: S-a ajuns la o situație atât de ridicolă, in Franta, incât majoritatea elevilor de liceu nu știu să scrie sau să citească.

“Ca profesor, in sistemul de educatie francez, cu o experienta de cel putin zece ani de zile, am vazut ce poate insemna indulcirea probelor de bacalaureat, an de an, cu fiecare guvernare franceza, cu fiecare generatie de elevi.

S-a ajuns la o situatie atat de ridicola, in Franta, incat majoritatea elevilor de liceu nu stiu sa scrie sau sa citeasca.

Dupa o statistica franceza, aparuta in luna mai, doar 45% din populatia activa actuala franceza respecta normele ortografice ale limbii franceze.

Asta n-ar fi tot! Nivelul inculturii si al ignorantei in randul societatii franceze, considerata, altadata, o „natiune cu o cultura mare”, a scazut atat de mult, incat programa scolara a trebuit sa se „adapteze”, astfel, dupa ani si ani de „taieri” sau de „scoateri” din programele scolare, s-a ajuns sa nu mai fie obligatorie studierea lui Molière, a lui Corneille sau a multor alti mari scriitori ai literaturii franceze.

Se pretinde elevului, pentru a obtine bacalaureatul, cunoasterea unor lucruri minore, sa stie sa redacteze un curriculum vitae (atentie, rar sunt cei care chiar stiu sa scrie, fara sa greseasca, expresia „curriculum vitae”, majoritatea se limiteaza la insipida abrevatiune „cv”), eventual, sa stie sa identifice tipuri de imagini, adica, sa stie sa faca diferenta intre o poza, un tablou sau un afis de film. Deja, daca il intrebi ce este o fresca, l-ai derutat prea mult, si risca sa „se piarda complet” la examenul oral.

Nu se mai pretinde unui elev, la liceu, sa stie sa desparta in silabe un cuvant, deoarece, in anii 80′-90′ s-a impus, de catre minister, metoda globala de invatare, prin lecturare a limbii franceze, in detrimentul metodei silabice, mult mai eficiente, insa, considerata de catre multi, „invechita”. Astazi, organizatorii examenului de bacalaureat au obligatia, prin lege, de a pune la dispozitia elevului care sustine examenul de bacalaureat, un dictionar explicativ al limbii franceze! Tot astfel, aceiasi organizatori de examen de bacalaureat, tot prin lege, au obligatia de a pune la dispozitia candidatiilor, un calculator de buzunar sau chiar stiintific, pentru a-l ajuta sa calculeze, caci, prin lege, in programul scolar de matematica, elevul nu mai este obligat sa calculeze pe hartie sau la tabla tot felul de calcule matematice, de genul adunarii, inmultirii sau impartirii. Este chiar interzis, prin lege, sa obligi elevul la un asemenea calcul doar cu ajutorul memoriei sau al hartiei si a creionului. Ce memorizare de tabele de logaritmi, ce calcule matematice stufoase, precum in epoca de aur, astazi, nici macar profesorii de matematica ai acestor elevi nu mai stiu sa extraga un radical, fara vreun calculator stiintific.

Tot prin lege, este interzis ca profesorul sa oblige elevul la vreo tema pentru acasa. Aici, argumentul a fost cel al egalitarismului cu orice pret. Astfel, s-a argumentat de catre minister ca, datorita faptului ca nu in toate familiile franceze, copiii au parte de parinti care sa-i poata ajuta la lectii, acasa, pentru a nu crea diferente sociale ce pot duce la discriminari, se interzic orice teme pentru acasa eleviilor. Este ca si cum, prin lege, ti s-ar taia toate degetele de la o mana, la aceasi lungime, doar pentru a nu le discrimina intre ele.

Conceptul si cuvantul „merit” nu mai exista in Codul Educatiei Franceze, a fost scos de nenumaratele guverne de stanga sau de dreapta, ce s-au tot peregrinat la carma Frantei. Astfel, nu degeaba, fosta ministra a „Ministerului Egalitatii” a devenit ministrul Educatiei Nationale!

Tot prin lege, ca profesor, nu ai voie sa corectezi cu culoarea rosie, deoarece, „pedo-psihiatrii” francezi au „demonstrat” ca elevul poate fi afectat de aceasta culoare, identificand-o cu sangele! (…)

Sunt multe de spus despre sistemul educational francez, n-avand timp si spatiu, pentru a sune tot ceea ce era de spus.

Este un sistem care este departe de a fi dat un exemplu pozitiv”, a declarat profesorul Cornel Mic pentru ziarulunirea.ro.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---