Profesorul ASE, Cristian Păun, demontează obraznicul atac al politrucilor plătiți cu sinecuri grase care afirmă că sunt „taxe prea puține în România”

Cristian Păun, profesor al Academiei de Studii Economice București, originar din județul Alba, demontează obraznicul atac al politrucilor plătiți cu sinecuri grase, acela al taxelor prea puține și mici plătite în România, în comparație cu regiunea.

Citește și: Profesorul ASE, Cristian Păun, despre pericolele din 2025 | Inflația, fenomenul cel mai periculos: ”Cei săraci simt și mai puternic această presiune”

„Mediul de afaceri este admonestat obraznic de politruci plătiți cu sinecuri grase că este ipocrit. Că plătește taxe prea puține în România, prin comparație cu alte țări din UE. Că presiunea fiscală de la noi este mică și că, pentru a avea ”o țară ca afară”, trebuie să cotizeze și să nu se mai smiorcăie. Pentru că nu mai ajung banii de sinecuri și de sinecuriștii aflați în plată, desigur.

Nimic mai fals. Mediul de afaceri din România nu plătește astăzi taxe mai puține prin comparație cu regiunea:

1. Fără măsurile fiscale de început de an (creșterea impozitului pe dividende, reducerea plafonului pentru microîntreprinderi, taxa pe stâlp, creșterea salariului minim), regimul fiscal pentru mediul de afaceri din România este la nivelul țărilor din regiune cu care concurăm pe piața unică. Impozitul pe profit la noi este de 16%. În Bulgaria de 10%, în Cehia este de 19%, în Croația este de 18%, în Estonia este de 20% în Ungaria este de 10,8%, în Letonia este de 20%, în Lituania este de 15%, în Polonia de 19%, în Slovacia este de 21%, în Slovenia este de 19%. Media UE-27 este de 21,2% (date 2023). Avem impozitare mai mică decât media UE-27 cu circa 5% când vine vorba de impozitarea profitului dar sunt țări în regiune cu impozitare mult mai mică decât avem noi (Bulgaria, Ungaria, Serbia, Lituania etc., datele acoperă 2023, Sursa 1).

2. La taxarea muncii însă stăm mai prost decât majoritatea țărilor din regiune. Media contribuțiilor pe salarii în țările OCDE este de 34,8% (2023). Pe primele locuri se situează Belgia, Germania sau Austria. Atenție însă, această medie este calculată pe angajat care este singur, nu are familie, nu are membri de familie în întreținere. Această medie a scăzut constant în ultimii 20 de ani, de la 36,2% în 2000, la 34,8% în 2023 (Sursa 2). Dacă se iau în calcul și aceste lucruri, media scade semnificativ. În Polonia, de exemplu, total contribuții pe salarii la un angajat singur sunt pe la 34% dar scad pe la 14% dacă vorbim de un cuplu cu doi copii în întreținere în care un singur membru din familie câștigă venituri din muncă. Dar pentru mediul de afaceri acest lucru nu contează, el trebuie să plătească acel cost care rămâne în bună măsură la angajatul său. În România, cumulat, se plătește astăzi pentru salariu un procent de 42,6%. (cu circa 8% mai mare decât media OCDE). Cu foarte mici excepții, țările din regiune au impozitare mai mică decât noi când vine vorba de costul cu forța de muncă: Slovenia are 43,3%, Slovacia 41,6%, Cehia 40,2%, Estonia 39,4%, Lituania 38.9%, Ungaria 41,2%, Polonia 34.3% sau Bulgaria 24,9% (cel mai mic procent din UE).

Informația propovăduită de politrucii și sinecuriștii puterii că suntem paradis fiscal în regiune sau că plătim cele mai mici taxe în regiune, când vine vorba de mediul de afaceri, este complet falsă.

Doar dacă luăm în calcul cele 2 taxe fundamentale pentru o afacere, observăm următoarele:

– România impozitează mai puțin profitul cu vreo 4-5% decât media regiunii (Europa de Est, UE) ;

– România impozitează mai mult forța de muncă (cost de producție) cu vreo 2-8% (Europa de Est, UE).

Cota de TVA nu merită luată în considerare pentru mediul de afaceri pentru că ea este o taxă care se regularizează, se aplică și se plătește de afacere doar pentru valoarea adăugată de aceasta. Desigur, este importantă pentru afacerile care adaugă în România valoare mare. Dar ele sunt foarte puține astăzi.

La aceste cote de impozitare nu sunt incluse celelalte taxe pe care le plătești în România, în anumite condiții, aceste taxe compensând și completând TVA mult mai mic : suprataxarea companiilor mari (multe din retail și comerț en-gross), taxa pe stâlp, impozitarea pe cifra de afaceri când dimensiunea afacerii este foarte redusă (compania nu are încă o piață stabilă), costul capitalului mai mare cu 50% decât media UE, accesul mai dificil la capital.

Nu în ultimul rând, ritmul redus cu care se dezvoltă România și cu care statul produce infrastructura și bunurile publice vitale pentru mediul de afaceri reprezintă costuri adiționale, taxe adiționale și nevăzute. Faptul că nu ai autostrăzi, nu ai drumuri bune, nu ai căi ferate rapide, nu ai sistem energetic care să producă energie ieftină, faptul că nu ai gaze ieftine etc. sunt costuri adiționale care înglobează în ele multe taxe plătite de mediul de afaceri. De birocrație și corupție nu mai aduc vorba, fiind și ele costuri adiționale.

Toate acestea fac în final ca România să fie mai puțin competitivă, când vine vorba de regiune. Observați, nu se mai întâmplă ceva spectaculos de ceva ani pe aici. Situația obligă să găsim la raft produsele românești mai greu, mai scumpe și cu o calitate mai proastă, mai mereu. Și să preferăm produsele realizate de mediul de afaceri din jurul țării noastre care, de ceva vreme, este mult mai competitiv ca noi. La fel, de transparență și predictibilitate, dialog social etc. nici nu poate fi vorba.

Nu, România de ceva vreme nu mai este un paradis fiscal! Dacă a fost vreodată așa ceva!

Bă, politrucilor!”, punctează profesorul ASE, Cristian Păun, originar din Alba.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI