Povestea unui fost infirmier la Spitalul din Alba Iulia, ajuns managerul unei unități medico-sociale din Anglia

Florin Vrânceanu, un fost infirmier la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean din Alba Iulia, care a emigrat în 2003 pentru a oferi un viitor mai bun copiilor săi, a ajuns manager la o unitate medico-socială din Anglia, unde 140 de angajați îngrijesc peste 70 de pacienți cu demență.

Florin Vrânceanu, originar din Alba Iulia, în vârstă de 48 de ani, a demonstrat că prin muncă, ambiție și perseverență dezideratele pot deveni realitate oricât de greu ar părea la început. Povestea emigrării sale care a început, într-o noapte, după un anunț citit într-o revistă de angajare, continuă și astăzi, și probabil va continua multă vreme de aici înainte.

Florin Vrânceanu a lucrat, din 1988 până în 1995, ca infirmier-brancardier la Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului din Alba Iulia, timp în care a absolvit și școala postliceală de asistenți medicali, iar în 2003 a emigrat în Anglia.

”Într-o noapte eram de serviciu la UPU și am citit un anunț în revista Viața Medicală despre o firmă din Craiova care recruta personal medical pentru Anglia. Am ieșit din tură dimineața, am sunat acolo, am avut un interviu telefonic cu ei, iar apoi am avut un interviu cu angajatorul din Anglia, la București. În decembrie 2003 am plecat”, a explicat Florin Vrânceanu.

Despre primii ani de muncă în Regatul Unit își amintește cu nostalgie și spune că ”începutul nu a fost ușor deloc” pentru că țara noastră nu era membră a Uniunii Europene și a plecat singur, însă după un an a reușit să-și aducă soția și copiii.

”Am lucrat până în 2005 ca infirmier la un azil de bătrâni, manageriat de un indian, care ne muncea din greu. Am tras și zece zile la rând, de la 7.00 dimineața până la 21.00, dar asta ca să îmi ating eu țelul: nu aveam echivalate studiile făcute în România, așa cum sunt acum, iar ele trebuiau adaptate. Diploma de asistent medical nu era recunoscută fără șase luni de studiu la un centru acreditat și afiliat la o universitate (…) Mi-a fost foarte greu, dar am fost foarte determinat”, a afirmat acesta.

Vrânceanu a adăugat că nu a părăsit țara neapărat din cauza salariului, el fiind nemulțumit, mai degrabă, de ”cum merg treburile în România”.

”Factorul declanșator al emigrării mele nu a fost în primul rând cel material. Am văzut cum merg treburile în România și m-am gândit să ofer un viitor mai bun copiilor mei. Știind engleză, am zis că Anglia ar fi cea mai bună opțiune. E drept că nici când lucram la UPU Alba Iulia nu eram pe placul conducerii, pentru că mai spuneam unele lucruri”, a afirmat acesta.

În 2006 a obținut licența de practică medicală în Anglia și a putut profesa ca asistent medical, iar în 2008 a devenit manager la una dintre casele de îngrijiri medicale a unei mari companii.

”Mi-a fost acordată încredere deplină pentru a deveni manager la o astfel de casă pentru că am demonstrat că sunt capabil. Compania mi-a plătit un curs, de un an, pentru servicii de management în îngrijiri medicale și sociale. Am obținut o diplomă de licență, care îmi atestă pregătirea. Au văzut potențialul meu profesional și mi-au acordat încredere absolută, numindu-mă managerul unei astfel de case înainte de absolvirea cursului pe care mi l-au plătit tot ei”, a afirmat acesta.

Din 2011, Florin Vrânceanu asigură conducerea unei case mai mari de îngrijiri medicale, din cadrul aceleiași companii, care are peste 70 de paturi, cu camere single, în regim de hotel de cinci stele.

”Unde lucrez acum, sunt 140 de angajați care îngrijesc pacienți cu demență. Compania care a dezvoltat această rețea de îngrijire medico-socială are 10 unități de acest gen și 700-800 de angajați, în Anglia. La rândul meu, am adus printr-o agenție de recrutare peste 100 de români să lucreze în această companie. Indiferent de naționalitate, oamenii câștigă foarte bine aici: 15,30 lire/oră ca asistent medical”, a mai declarat acesta.

Întrebat despre venitul său de acum, Florin Vrânceanu a declarat că ”salariul este foarte bun, dar este confidențial”, iar din acest punct de vedere emigranții nu sunt discriminați. Majoritatea angajaților la unitatea unde lucrează sunt englezi, însă este ajutat și de ”cel puțin 20 de români”.

Întrebat căror colegi rămași acasă le poartă o amintire plăcută, Florin a reacționat: ”Ohoho… doctorii Boilă, Pavelean, Mucea – soția mea a fost asistentă la ATI și a lucrat mult cu dânsul, Vaipan care-i în America, asistenții medicali Tibi și Iluș Mureșan și mulți, mulți alții care nu-mi vin acum în minte.”

Unitatea socio-medicală se află în Yeovil, un oraș în comitatul Somerset, regiunea South West, și este parte din reţeaua de îngrijiri medico-sociale a firmei N Notaro Homes Ltd.

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News