Ovidiu Jidveian, preşedintele PSD Alba Iulia: „Politica trebuie să însemne ceva mai mult decât un exerciţiu de imagine”

    Anul 2012 înseamnă pentru clasa politică românească o nouă întâlnire cu electoratul. Această realitate este acum exprimată de toţi politicienii, pentru că de deznodământul acestui an depinde într-o mare măsură destinul acestei ţări. Se prefigurează apariţia unor alianţe vechi în haine noi, a unor promisiuni ceva mai moderate, căci avem un electorat cu experienţa a peste 20 de ani de politică, a unor pomeni electorale, toate menite să direcţioneze ştampila către interesul de partid. Sigur că, privite lucrurile doar din această perspectivă, anul 2012 e doar o luptă sterilă pentru funcţiile care din nou distribuite prost nu vor face altceva decât să accentueze gradul de feudalism pe care-l experimentează această ţară de ani buni. 2012 e anul în care poate pentru prima dată după 1989, România are ocazia să demonstreze că politicul nu mai poate face experimente pe baza vieţii a milioane de români şi că societatea civilă are capacitatea de a distinge între propagandă şi necesitatea unor oameni noi la toate nivelurile de decizie. Atunci când am hotărât să intru în politică am făcut-o cu convingerea clară că este nevoie de un mesaj nou şi de o atitudine care să presupună o comunicare mai bună între factorul politic şi cei pe care îi reprezentăm. În acest moment, o întreagă clasă politică e într-un soi de campanie electorală, într-un soi de absurdă cursă pentru imagine, proprie unui concurs de fotografie. Politica, cea pe care o înţeleg eu şi colegii mei se referă la transferul exerciţiului de imagine către o asumare de responsabilitate prin generarea unei dezbateri la nivelul societăţii cu privire la sistemul electoral actual, cu privire la criteriile de competenţă care stau la baza impunerii unor oameni pe listele de partid, cu privire la finanţarea campaniilor electorale ca sursă generatoare de clientelism şi corupţie. Politica, trecută doar prin testul televizorului, cel în care foarte mulţi se încruntă îngrijoraţi trebuie să fie în acest an trecută la capitolul faliment ca act care să îndemne politicianul român la mai puţin show şi la mai multă muncă în sensul dezvoltării unor comunităţi locale din care au dispărut oportunităţile şi odată cu ele speranţa că politicul mai poate reprezenta o alternativă pentru cetăţean. Comentăm de ani buni absenţa de la urne a oamenilor, dar uităm cel mai adesea că practicile clasei politice actuale, oamenii săi reprezentativi nu sunt altceva decât simbolul unei rupturi evidente de o societate sătulă de birocraţie, corupţie şi poveşti sub formă de discurs politic. În acest an, partidele politice au posibilitatea să demonstreze populaţiei că au înţeles ceva din nevoia de schimbare despre care vorbesc oamenii oriunde îi întâlneşti. Aud din gura celor care reprezintă puterea actuală că de fapt oamenii nu sunt nemulţumiţi şi că cei care protestează la nivelul străzii nu sunt reprezentativi, însă mulţi uită de faptul că 8 români din 10 apreciază că această ţară se îndreaptă într-o direcţie greşită. Vorbim des despre nevoia omului nou, cu o abordare care să ducă politica mai aproape de cetăţean, dar până la acest moment a rămas o declaraţie parte a unui exerciţiu de imagine menit să arate că cineva a înţeles totuşi ceva din nemulţumirea atâtor oameni.
Politica, aşa cum o înţeleg eu în acest moment va determina întoarcerea cetăţeanului la urne doar dacă va propune electoratului oameni care să îşi asume cu responsabilitate un act de guvernare care se va materializa în întărirea instituţiilor statului, nu în imaginea publică a omului politic despre care vorbim. Pentru mine şi pentru colegii mei, anul electoral 2012 trebuie să fie anul în care noi toţi schimbăm România!

Secțiune Știri sub articolul principal

Adaugă-ne ca sursă preferată

Urmărește-ne pe Google News