Marius Sepi, lider sindical: Ce nu funcționează în sistemul sanitar din România. Un diagnostic dureros

Marius Sepi, lider sindical: Ce nu funcționează în sistemul sanitar din România. Un diagnostic dureros

Sistemul sanitar românesc este într-o stare critică. Deși promisiuni au existat, reformele au fost fie întârziate, fie cosmetice, iar realitatea din spitale și clinici arată un adevăr dureros: sănătatea în România nu este o prioritate națională, ci o victimă colaterală a indiferenței, corupției și neputinței administrative, afirmă Marius Sepi, vicepreședinte executiv al Sindicatului Național ”Forța Legii”.

Citește și: Audit extern independent al cheltuielilor spitalicești: Ce alte propuneri au fost înaintate premierului Bolojan de Sindicatul Național „Forța Legii”

Criză acută de personal medical

„Exodul medicilor, al asistenților medicali și altor categorii profesionale a devenit un fenomen constant. România a ajuns să „exporte” specialiști formați pe banii statului către sisteme medicale mai civilizate și mai bine plătite. În multe spitale din orașele mici și medii, secții întregi funcționează fără medici titulari, iar gărzile sunt asigurate cu greu de personal suprasolicitat. Pacienții sunt puși în situația de a aștepta luni pentru un consult sau de a merge sute de kilometri pentru o investigație banală.

Infrastructură în ruine

Multe unități sanitare din România sunt relicve ale unui trecut uitat. Clădiri insalubre, circuite medicale nefuncționale, lipsă de aer condiționat, saloane fără baie sau apă caldă, echipamente medicale din alt secol – acestea nu sunt excepții, ci norme în multe locuri.
În spatele acestor ruine nu stă doar neglijența, ci și interese economice bine mascate. Lucrări de reparații atribuite politic, licitații „cu dedicație” și contracte de renovare supraevaluate au transformat investițiile în infrastructură într-un canal de sifonare a banului public. Se cosmetizează, se inaugurează, dar nu se construiește cu adevărat.

Finanțare risipită, prost direcționată

România alocă fonduri semnificative pentru sănătate, dar ineficiența și proasta gestionare le fac aproape inutile.
Bugetele dispar în licitații trucate, contracte „cu dedicație” sau cheltuieli inutile. În loc să meargă spre pacienți, banii sunt absorbiți de rețele de interese care gravitează în jurul ministerelor și administrațiilor locale.

Firme „abonate” la achiziții publice vând consumabile și echipamente la prețuri triple față de media pieței. Se cumpără ventilatoare care nu funcționează, paturi care nu se montează și software medical care nu este niciodată implementat. În același timp, secțiile vitale sunt subfinanțate, iar spitalele nu au bani pentru mănuși, ser fiziologic sau pansamente.

Corupția: metastaza sistemului

Pentru mulți pacienți, dreptul la sănătate se cumpără. De la plicuri lăsate „pentru recunoștință”, până la favoruri, relații sau tratamente „pe pile”, sistemul pare adesea mai aproape de feudalism decât de o democrație europeană. Corupția nu mai este excepția, ci regula tăcută care ucide cu zâmbetul pe buze.

Însă dincolo de mica corupție din relația directă medic–pacient, există un cancer și mai agresiv: marea corupție. Spitalele sunt adesea căpușate de firme de partid, care obțin contracte umflate prin licitații aranjate sau conexiuni politice. Se achiziționează paturi de spital la preț de mașină, seringi la preț de bijuterii și echipamente care ajung direct în depozit – nefolosite, dar extrem de costisitoare.

Achizițiile devin un teren fertil pentru jaf organizat, în timp ce secțiile de oncologie rămân fără medicamente, iar spitalele rurale nu au bani de dezinfectanți. Corupția omoară nu doar bani, ci și oameni.

Birocrație paralizantă

În loc să se concentreze pe pacient, sistemul pune accent pe formulare, hârtii, trimitere după trimitere, cozi și plimbări între cabinete. Un bolnav devine prizonierul unui labirint administrativ, în timp ce boala avansează. Digitalizarea este minimală, dosarul medical electronic este o glumă, iar medicina centrată pe pacient rămâne un ideal neîmplinit.

Prevenția – marele absent

Sistemul românesc este reactiv, nu proactiv. Se tratează consecințele, nu se previn cauzele. Campaniile de prevenție sunt rare, necoordonate și lipsite de impact. Educația pentru sănătate lipsește din școli, iar screeningul pentru boli cronice sau oncologice este aproape inexistent.

Vocea sindicatelor: un semnal de alarmă ignorat

„Nu mai putem vorbi despre un sistem de sănătate funcțional atunci când personalul medical este umilit, subplătit și neprotejat. Este nevoie de acțiuni urgente, nu de vorbe goale.”
— Marius Sepi, Vicepreședinte executiv, Sindicatul Național ”Forța Legii”

Cuvintele sale reflectă o realitate greu de contestat: lipsa de respect față de personalul medical este simptomul unui sistem care ignoră tocmai oamenii pe care ar trebui să-i protejeze.

De ce contează toate acestea?

Pentru că fiecare disfuncționalitate din sistemul sanitar are un preț: viața și sănătatea cetățenilor. Când statul eșuează să asigure un sistem medical funcțional, încalcă un drept fundamental. Nu e vorba doar de cifre, ci de oameni. De copii nediagnosticați la timp. De bătrâni care mor singuri pe holurile spitalelor. De tineri care își pierd șansa la viață pentru că nu au avut „relațiile potrivite”.

Este timpul pentru o schimbare reală

România are nevoie de un sistem medical bazat pe respect, transparență și competență. Avem nevoie de:

* Investiții reale în infrastructură, nu doar tăieri de panglici.

* Stoparea corupției prin controale reale și sancțiuni ferme.

* Creșterea motivației și protecției personalului medical.

* Un sistem informatic funcțional care să elimine birocrația.

* Campanii serioase de educație sanitară și prevenție.

Sănătatea nu este un lux, ci un drept. Este timpul să punem viața pacienților și a lucrătorilor din Sănătate în centrul deciziilor, nu interesele unor rețele corupte sau ambiții politice efemere”, spune Marius Sepi, vicepreședinte executiv al Sindicatului Național ”Forța Legii”

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI