Legea educaţiei – un proiect revanşard şi controversat

Legea educaţiei naşte numeroase critici şi nemulţumiri în primul rând printre cadrele didactice, dar şi printre părinţi şi elevi. Această lege, în loc să întrunească un consens politic conform Pactului Naţional pentru Educaţie, îl ignoră total. Această lege este lipsită de o viziune pe termen lung  şi, deşi este împachetată în aşa-numitul ambalaj al depolitizării, în fapt ea are un conţinut şi un fond politic şi politicianist.
Legea nu este altceva decât o modalitate de mulţumire şi satisfacţie pentru partenerul de guvernare UDMR, asigurând continuitatea guvernării PDL şi a guvernului Boc. Ne exprimăm regretul că parlamentarii PDL de Alba au sacrificat interesul naţional pe altarul disciplinei de partid.
Este o lege  împotriva cadrelor didactice, care reprezintă cea mai importantă componentă a procesului de învăţământ. Această lege aduce un dezavantaj major pentru dascălii cu gradul întâi şi peste 25 ani vechime care  nu vor mai avea în normă 16 ore, ci norma va fi de 18 ore/săptămână  indiferent de grad şi vechime. Această măsură va determina o reducere a numărului de posturi (aproximativ 8000 de posturi la nivel naţional), dar şi o scădere a eficienţei actului didactic şi o demotivare a cadrelor didactice pentru perfecţionarea prin  grade didactice.
Scăderea numărului de ore pe săptămână pentru elevii din toate ciclurile învăţământului preuniversitar, o măsură cantitativă, nu reprezintă nicio rezolvare în sensul descongestionării, aceasta realizându-se în  principal prin descongestionarea programelor  disciplinelor. Prin reducerea numărului de ore, copiii sunt trimişi  în stradă sau acasă, nesupravegheaţi, în loc să fie în şcoală  implicaţi în procesul de învăţare şi educaţie.
Sunt contradicţii şi între principiile enunţate ca fiind la baza legii: de pildă, descentralizarea e contrazisă în fapt de noianul de reglementări, de acte normative (peste 150 de metodologii) care sunt elaborate de guvern şi care nu mai lasă loc semnificativ decidenţilor locali.
Un alt exemplu: contradicţia dintre centrarea pe elev şi supraevaluarea (aplicarea de evaluării multe şi în timp scurt) elevului. Este o încărcare şi un stres produs elevilor de multitudinea de evaluări, iar evaluarea nu este una unitară. În plus, apare portofoliul elevului care are o pondere prea mare în evaluarea elevilor şi care contează într-un procent prea mare în admiterea elevilor în liceu.
Reducerea învăţământului obligatoriu la nouă clase reduce şansa elevilor din mediul rural de a accede la învăţământul liceal, abandonând mai devreme şcoala, dincolo de faptul că va fi o instabilitate şi o migraţie a forţei de muncă dinspre liceu spre şcolile generale, iar multe dintre şcolile gimnaziale nu au infrastructura necesară susţinerii acestei clase.
În ce priveşte invăţământul universitar, autorii nici nu cunosc managementul universitar, nici nu preţuiesc valorile, nici nu ştiu ce se întâmplă în lumea universitară actuală, încălcându-se grav autonomia universitară. Incompatibilitatea între funcţia de rector şi cea de parlamentar este o măsură nu de depolitizare, ci o măsură care va duce la scăderea calităţii parlamentului. Este nevoie de rectori, academicieni, oameni de ştiinţă în Parlamentul României şi nu de politicieni mediocri care să facă legi mediocre.
Depolitizarea mult declarată în lege este în fapt  un control exercitat de politic asupra cadrelor didactice. Calitatea umană şi competenţa sunt criterii care-şi pun amprenta asupra managementului unei şcoli şi nu apartenenţa la un partid politic sau deţinerea unei funcţii politice. Atâta timp cât Inspectorul General este numit politic, toţi directorii vor fi numiţi din rândurile clientelei şi se va exercita o presiune permanentă asupra acestora, aceasta fiind în dauna valorilor educaţiei.
Trebuie subliniat că multe din ,,noutăţile” acestei legi, ca învăţământul pe „competenţe”, ,,finanţarea urmează elevul”, învăţământul „a doua şansă”, „descentralizarea”, ,,planurile cadru”  etc au fost deja implementate, într-o concepţie democratică,  încă din 1998 de ministrul Andrei Marga. Multe din aceste concepte sunt însă deformate şi neînţelese, întrucât autorii nu au anvergura necesară realizării unei astfel de legi şi nu au cunoştinţele de pedagogie şi psihologie modernă pentru a produce schimbarea de care este nevoie acum în sistemul naţional de educaţie.
PNL consideră că în situaţia preluării guvernării această lege trebuie anulată. Trebuie regândită o lege nouă,  realizată de oameni cu expertiză şi viziune în domeniul educaţiei. Ea trebuie să fie o lege  modernă care să întrunească cu adevărat consensul naţional şi să compatibilizeze învăţământul românesc cu cel european.
Biroul de presă al PNL ALBA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI