Justiţiarul Florin Roman şi impostura politică

Urmărim de multă vreme – şi suportăm cu îngăduinţă, creştineşte – parcursul politic al fostului gazetar Florin Roman, devenit omul de casă nu al PNL Alba (niciodată nu a scris ceva care să amintească de implicarea sa doctrinară) ci al lui Teodor Atanasiu. Cu care juca săptămânal, pe vremuri, fotbal şi rummy, activităţi generatoare de mari „afinităţi” profesionale, în varii domenii. Care i-au permis să fie promovat – atunci când însuşi Atanasiu, mare prieten cu prim-ministrul liberal Popescu Tăriceanu, a ajuns la pâine şi cuţit – în funcţii nevisate, aducătoare de purcoaie de bani, pe măsura poftei sale nemăsurate de înavuţire. A plecat sărac Florin Roman la Bucureşti, ca şi susţinătorul său politic, şi s-a întors bogat, chiar foarte bogat ţinând cont de vila şi maşinile luxoase din ograda acesteia. Când Atanasiu a ajuns ministru al Apărării l-a numit pentru început pe fostul penel de partid, ca purtător de cuvânt la ROMARM unde era director general – aţi ghicit! – o altă celebritate locală, Mihai Nicuşor. Despre „afacerile” oneroase ale acestuia din urmă, cu altă ocazie. După ce preşedintele Traian Băsescu l-a măturat de la conducerea ministerului în urma gafei monumentale, cu grave implicaţii internaţionale (a anunţat retragerea unilaterală a trupelor româneşti din Irak), făcută de Teodor Atanasiu, prietenul Tăriceanu l-a mutat ostentativ la conducerea celei mai mănoase instituţii – AVAS. Aşa a ajuns, prin ricoşeu, Florin Roman să fie numit în mai multe consilii de administraţie aducătoare de îndemnizaţii uriaşe chit că habar nu avea, de regulă, de profilul firmelor respective. De pildă, deşi singura ştiinţă a fostului ziarist despre bani, era să-i numere şi să-i cheltuiască, a fost numit în CA al Eximbank, de unde s-a ales cu cea mai mare parte a osânzei actuale. Personajul a acceptat să fie numit pe criterii politice, dar nu a mai fost de acord să fie înlăturat din locul căpuşat, după schimbarea partidului de guvernământ. Aşa că a cerut şi a obţinut în justiţie vreo 3 miliarde de lei vechi, îndemnizaţii pierdute după înlocuire.
Iată de ce Florin Roman se bate cu unghiile şi cu dinţii pentru prietenul drag Teodor Atanasiu, celebru pentru ostentaţia (observaţi că nu folosim expresia neruşinare) cu care şi-a procopsit rudele şi prietenii apropiaţi cu funcţii aducătoare de saci cu bani. Şi doreşte fierbinte să o facă iarăşi dacă ajunge din nou la putere. Trebuie să admitem însă că, chiar interesată până la lacrimi, loialitatea rămâne loialitate şi justiţiarul-samurai Roman este de lăudat. Ceea ce deranjează – şi cetăţenii o spun deschis uneori – este că un asemenea politician caragialesc ne dă tuturor lecţii de morală. Încriminează furibund corupţia şi spolierea averii publice, uitând ce reprezintă el însuşi. Este treaba lui să-i ridice lui Atanasiu oricâte osanale, să mintă pentru el cu neruşinare, să ignore sau să-i ascundă cunoscuta lipsă de scrupule, să-l pupe unde vrea în speranţa câştigurilor viitoare. Dar să nu mai facă pe justiţiarul în Alba Iulia sau judeţ, porcăind cu spume la gură tot ce s-a realizat în ultimii ani, anatemizându-i cu obstinaţie pe Mircea Hava şi Ion Dumitrel, adică chiar pe cei care şi-au dedicat viaţa cetăţenilor şi ale căror proiecte civice se văd la tot pasul. Am decis în ultimii ani – dată fiind insignifianţa personajului – să ignorăm minciunile mediatice ale „liderului PNL”. Uneori însă, lipsa de replică poate fi interpretată intempestiv drept recunoaştere. Şi totul are o limită. Vom arăta, cu argumente irefutabile, adevărata faţă a celor care se zbat cu disperare să recâştige, pentru ei nu pentru cetăţeni, puterea. Afară cu impostura politică! – este probabil cea mai imperioasă cerinţă a momentului, în România.

Biroul de presă al PDL

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI