Istoricul Marius Rotar: Trei modalități de a evita un nou caz Sergiu Nicolaescu

Marius Rotar este cercetător istoric la Universitatea ”1 Decembrie 1918” din Alba Iulia și autorul primei lucrări din istoriografia românească dedicată morţii – „Moartea în Transilvania în secolul XIX”.

În textul de mai jos președintele Asociației Cremaționiste Amurg din România ne prezintă trei modalități de a evita un nou caz Sergiu Nicolaescu.

“De câteva săptămâni am în cap gândurile care urmează. M-am şi apucat acum vreo două să le dau viata, scriindu-le, însă fiind presat de timp nu am apucat să le așez în acea formă, încât să fie împărtășite.

Se împlinesc, în curând, aproape trei luni de la cazul Sergiu Nicolaescu. Cineva spunea ca  este greșit a denumi o situație sau o dezbatere ca fiind un scandal, mai ales pentru cel angrenat într-o asemenea menghină. Aceasta s-ar datora faptului ca acela prins în discuție nu și-ar înțelege bine scopurile luptei pe care o aduce, utilizând termenul de scandal. Firește că în cazul Sergiu Nicolaescu n-a fost vorba despre vreo dezbatere, ci despre o continuă discuţie de mahala, unde neaveniții au devenit peste noapte experți. Prin urmare, acum la aproape 90 de zile de la acel moment întrebarea ce se naște ar fi cum s-ar putea evita un nou caz de acest gen.

Sunt trei soluții, în opinia mea.

1.Prima dintre ele ar fi cea mai naturală și presupune realizarea pe termen lung. Este vorba despre faptul că prin educare populația să accepte incinerarea, iar cazul de a fi incinerat să nu mai nască asemenea monștri mediatici și nici atâția experți peste noapte într-ale incinerării. Poziţia inflexibilă a BOR mă face să cred că o asemenea soluție, pentru câteva decenii, nu este posibilă. Pe de altă parte, rolul unei asociații cremaţioniste, plus implicarea altor factori sau chiar ONG-uri este fundamental în asemenea direcție. Aceasta soluție îmi pare similară cu munca de albină plus o regină a stupului suficient de inteligentă ca să asigure mierea pentru implementare reală a ideii. Soluția primă este implicit una la nivel colectiv.

2.Cea de a doua soluție este individuală și s-ar potrivi cel mai bine cu ideea cremațiunii care ÎNTOTDEAUNA a fost o practică opțională: semnarea unui contract funerar pentru incinerare încă din timpul vieții. Asociația Cremaţionistă Amurg din România a propus această soluție prin Casa Funerară Amurg ( http://www.casa-funerara-amurg.ro ). Apar câteva nuanțe aici: prima se referă la faptul că un asemenea contract funerar ar fi semnat într-o prima faza doar de către fanaticii ideii, care s-ar asigura astfel, că dorința lor de a fi incineraţi, după moarte, va fi respectată. Cea de a doua nuanță se cuprinde în faptul că Asociația Cremationistă Amurg nu are ÎNCĂ crematoriul propriu, unde ar putea jongla cu posibilele preturi presupuse, astfel încât să poată face și din punct de vedere financiar, cât mai atractivă, soluția. Este limpede, pe de altă parte, că aceasta a două cale enunțată se referă la un nivel individual.

3.Cea de a treia soluție ar fi cea mai simplă și n-a fost menționată sub ABSOLUT DELOC în cazul Sergiu Nicolaescu. Ea impune factorul coercitiv adus de lege: sancționarea juridică a persoanelor sau instituțiilor care au se opun incinerării, ca drept garantat de către Statul Român. O atare soluție pare științifico-fantastică însă ea a fost prevăzută pentru prima dată în Codul Penal Carol II din 1936. În articolul 313 din acest Cod se prevedea pedepsirea cu închisoare de la  trei luni la un an şi amendă de la 2000 la 5000 de lei a aceluia care prin violență sau prin amenințare  provoca tulburarea unui serviciu funebru ori împiedecarea îngropării/incinerării unui mort. Inclusiv în perioada comunistă această prevedere a fost activă, fiind apoi eliminată din Codul Penal. Așadar, dacă o asemenea măsură ar fi fost prevăzută în Codul Penal cu siguranța am fi putut vedea nenumărații preoți ortodocși care s-au perindat pe la toate televiziunile şi prin toată presa scrisă şi online, sub incidența legii. Poate vreo doi, printre care şi imensul stup de înțelepciune, blogger şi în timp liber, pentru ceva bacșiș, preot ortodox Tănăsescu-sinucidere ar fi simțit amenințarea „răcorii”. Când se vor propune amendamente la Legea Funerară, cu sprijinul Asociației Funerare Române, noi vom aduce în discuţie posibilitatea reactivării acestei prevederi. Să vedem apoi, dacă ea va deveni realitate, câți dintre preoții ortodocși vor mai croncăni când dorește careva să se incinereze.

Eu știu că lumea s-a cam plictisit de cazul Sergiu Nicolaescu, însă asemenea lucruri trebuie spuse, mai ales că nici BOR nu dă semne c-ar slăbi lațul, nici din jurul cremațiunii şi nici din jurul altor lucruri normale care preoților ortodocși li se par anormale.”

Marius Rotar, președinte ASOCIATIA CREMATIONISTA AMURG DIN ROMANIA

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI