FOTO-VIDEO: Viața lui Lae Cascadorul – un ”spectacol” demn de Cartea Recordurilor. Povestea albaiulianului care a sărit cu o Dacia 1310 peste două tiruri!

Viața lui Lae Cascadorul – un ”spectacol” demn de Cartea Recordurilor. Povestea albaiulianului care a sărit cu o Dacia 1310 peste două tiruri!

Unul dintre oamenii de lângă noi, care a reușit să pună județul Alba pe harta mondială a cascadoriei, este Nicolae Dreghici sau Lae Cascadorul, cum i se mai spune. Există și o vorbă în zonă: ”cine nu îl cunoaște pe Lae, clar nu e din Alba!”. Dar să-l cunoaștem în mai îndeaproape…

Curajul, nebunia, pofta de adrenalină și riscul îl caracterizau încă de mic pe omul care, în anul 1995, avea să execute o cascadorie spectaculoasă, demnă de Cartea Recordurilor, fiind clasificată cea mai periculoasă cascadă de până atunci pe plan european.

 Era năzdrăvan, îi plăcea să se pună în situații limită, iar pasiunea pentru cai, motoare, raliuri și extrem a sporit necontenit de-a lungul anilor, acestea fiind și bazele unei cariere de succes.

Data naşterii: 15 iunie 1952
Localitatea: Oarda de Sus, judeţul Alba
Familie: doi fraţi, căsătorit, doi copii, doi nepoți
Pasiuni: caii, motoarele, viteza
Profesie: cascador

MOTTO personal:” Trăiesc ca să risc, risc ca să trăiesc”

 Lae Cascadorul s-a născut în satul Oarda de Sus, într-o familie de oameni simpli, locuind într-o casă de pământ acoperită cu paie, iar la 63 de ani ai săi, încă pare să aibă aceeași energie, o doză mare de nebunie și poftă de suprarenină ca la 9 ani, pe când a început să dea frâu liber celor mai năstrușnice idei. ”De mic am fost un copil aparte. Dacă cineva sărea cap de pe malul Mureșului, eu săream de pe pod. Dacă cineva înota pe sub apă, eu treceam Mureșul pe sub apă, ori dacă cineva se scălda în luna mai în Mureș, eu mă scăldam în februarie”, povestește Lae, ”înfierbântat” și neliniștit parcă doar de gândul amintirilor.

Începuturile de viață extremă au legătură cu declarația de mai sus. Lae își amintește de o zi de 16 februarie, pe când oamenii erau cu șubele pe ei, iar el a sărit în râul Mureș, demonstrându-și curajul nebun pe care îl are… Ieșeau aburi din el ca din rufele proaspăt scoase din apa fierbinte, iar acasă a ajuns cu slipul înghețat, dar ce mai conta…Pentru el de fapt aceasta era doza de care, la ceva timp, avea nevoie să-și astâmpere pofta de adrenalină…

*Fura ouă de acasă să le dea în schimb pentru câteva minute de călărit caii vecinilor

”Eram nebunatic rău. Îmi plăceau caii mult de tot. Şi, cum părinții mei nu aveau cai, furam ouă de acasă şi le dădeam oamenilor care aveau, să mă lase să-i călăresc…”, mai povestește Lae.

*Prima ”cascadă”, la vârsta de 9 ani: A sărit de pe șura casei părintești

Povestea lui în lumea cascadoriei a început la vârsta de 9 ani, când a sărit de pe șura casei părintești. Nu era lipsit de idei, iar cum mintea este ”gestantă”, după un experiment reușit făcut de el cu o pietricică legată de patru capete ale unei batiste, pe care a aruncat-o iar la cădere s-a deschis ca o parașută și piatra a căzut lin, s-a gândit că el poate juca rolul pietricicăi fără niciun fel de problemă. Așa se face că a luat lepedeul (cearceaful de pânză) mamei, funia tatălui de la car și a trecut la fapte.

El vedea totul ca și o reușită, nicidecum ca și pe o încercare. A vrut să sară de pe turla bisericii, unde mai urca din când în când să le dea mâncare porumbeilor, dar s-a răzgândit. Nu de alta, dar după cum ne-a povestit, era perioada sărbătorilor, iar în curtea bisericii era prea multă lume. ”Ajutat” de un prun din curte, cu lepedeul în spate, s-a suit pe șura casei și și-a dat drumul. La aterizare, a constatat că de fapt nu e la fel ca în experimentul lui, iar lepedeul, deși era de-al casei, l-a trădat. A căzut direct în gunioul din grajdul vacilor…iar două zile numai el știe cum a suportat ”odorizantul de grajd”. Multe năzdrăvănii a mai făcut în copilăria lui.

La 18 ani, a decis să facă armata voluntar şi a ajuns la Constanţa, însă neastâmpărarea îl urmărea peste tot și nu a rezistat mult în regimul de cazarmă. A plecat la București, pentru a-și urma visul pe care instinctul i-l dădea de mic, și anume de a fi cascador. Și-a luat motocicletă, pe care o conducea fără permis. Nu a trecut multă vreme și a început să cocheteze cu raliurile, care sunt mai imprevizibile decât cascadoria, după cum spune el. Între timp și-a luat și permisul de conducere. ”În goana de a fi acolo la bătaia peștelui, în față, sigur, începi să riști totul, iar pe vremea aceea mă trăda tehnologia. Nu de puține ori se întâmpla să ies cu raliul din decor, să cad în vale sau să mă răstorn printre sălcii. Acestea au fost primele mele cascadorii nevoite”, spune Lae.

”Îmi speriam mama de fiecare dată când plecam la drum cu motocicleta sau mă învârteam cu maşina. Nu am putut fi ţinut în frâu. Nu aveam stare, am fugit de oriunde au încercat să mă ţină închis. Am fugit de la şcoală, din armată, din ţară. Însă, iată-mă tot aici. Sunt prea legat de tot ce mă ţine de ţara asta, de oraşul acesta. Viaţa mea e toată aici, închisă într-un cerc mărunt de cunoştinţe şi un dulap cu casete video, pe care am reuşit să imortalizez fiecare moment important din viaţa mea şi a familiei mele. Am o familie minunată, care mă impulsionează, mă sprijină, mă ajută, îmi oferă dragostea şi căldura de care am nevoie în fiecare zi. Îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi pentru tot ceea ce face pentru mine, îl simt aproape la fiecare pas, ştiu că e acolo, are grijă de mine şi mă ocroteşte”, spune Lae.

La București, a stat ore și zile întregi în Buftea pentru ca cineva să-l bage în seamă, până când l-a întâlnit pe Szobi Cseh, cel mai are cascador român al tuturor timpurilor, care l-a introdus în lumea filmului. În 1980, destinul i-a surâs de-a dreptul. Lae a apărut în filmul ”Munți în flăcări”, unde a filmat câteva cascade ușoare. Apoi, era prezent și el peste tot unde era solicitat Szobi. Așa se face că a jucat în 12 filme, printre care se mai numără ”Burebista”, ”Colierul de turcoaze”, ”Capcana mercenarilor”, “Mircea cel Mare”, ”Horea”, ”Drumul oaselor”, etc, iar ultimul “Martori dispăruţi”, în 1989.

Prima cascadorie voită a fost în anul 1984, la Alba Iulia, pe stadion, alături de Szobi. Numere de cascadorie, precum treceri prin foc, sărturi din mașină sau de pe o mașină pe alta au fost prezentate atunci publicului albaiuian. Era vremea când nu era pus tartan pe stadion, era doar ciment. Acesta a fost și momentul când Lae a trecut de la stadiul de aventură la cascadorie.

 *Record mondial. În 1995, Lae a executat cea mai periculoasă cascadorie de până atunci, recunoscută pe plan național și internațional. A ”zburat”, cu o Dacia 1310, peste 63 de metri prin aer. 50.000 de oameni, în delir

Au urmat numeroase spectacole de cascadorie, a transmis chiar și prima cascadorie în direct la televizor, la emisiunea ”7 zile și 7 nopti”, iar în 1995 a dat lovitura cu cea mai periculoasă cascadorie de până atunci executată pe plan european.

O cascadorie demnă de Cartea Recordurilor. A sărit cu o Dacia 1310 peste două tiruri așezate unul după celălalt, la 140 km/oră și a ”zburat” în aer 63, 68 de metri ajungând la o înălțime de 11 metri! În prelungirea celor două tiruri au mai fost de fapt puse cartoane, pentru că al treilea tir nu a vrut să îl dea nimeni, că nu aveau încredere.

Practic, patru tiruri și o dubiță dacă erau puse acolo le trecea cu brio, la cei 63 de metri pe care i-a zburat în aer. Peste 50.000 de spectatori au asistat atunci la acel ”spectacol” unicat în România și nu numai. ”Cascada22/95”, cum a fost numită de către Lae, a fost recunoscută la nivel naţional şi internaţional, a fost premieră europeană şi difuzată la “Real TV” (SUA) și Discovery, dar și pe toate posturile naționale.

Întrebat ce sentimente l-au încercat înainte de cascadorie, Lae a răspuns: ”Nu puteam realiza ce e acolo. În momentele acelea am fost euforic rău de tot, atât cu plus cât și cu minus. O dată că nu m-am așteptat să fie atâta lume. În al doilea rând că am o nebunie exagerată când intru în acea lume a cascadoriei, abia așteptam să o fac. Și în al treilea rând ca și organizare, să mulțumesc pe toată lumea. Știu că le-am spus tuturor că fac cascada după ce iese popa din biserică, am încedere în ajutorul meu divin”, a povestit Lae, vizibil emoționat și recunoscător că astăzi există.

Mașina, Dacia 1310, a căzut atunci ”în bot” iar partea din față a fost făcută praf, dând mulțimii o senzație de trac, așa cum se întâmplă la numerele de cascadorie periculoase. Lae își amintește că după ”cascadă” a chefuit, neatins și nevătămat, cu prietenii. ”Am luat impactul în cel mai rezistent punct al organismului, în masa musculară de la piept și umeri.

Dacă era să aterizez pe roți, atunci sufeream foarte mult din cauza coloanei, era surplusul de greutate la cap și la impact mașina se comprima până la nivelul asfaltului. Dacă ateriza mai în bot, era și mai perfect”, a spus cascadorul albaiulian.

A executat și alte cascadorii periculoase, cum ar fi răsturnarea cu 160 de atmosfere de gaz metan sub presiune în portbagajul mașinii sau răsturnarea mașinii în tunelul de foc.

”Dacă ne uităm la dezastre, cu o butelie de aragaz se aruncă un apartament în aer. Eu am avut un costum aluminizat, dar degeaba, explozia aia practic mă pulveriza. Mi-am asumat un risc cu grad de dificultate foarte mare, dar totul a ieșit bine până la urmă”, povestește acesta.

*Cu corpul în gips până la gât

Fiecare cascadorie a însemnat o minune în viața lui. A scăpat de fiecare dată cu viață, dar a avut, desigur, și accidentări. Lae ne-a povestit că i-a fost pus corpul în gips până la gât și era nevoit să se ”scarpine” cu electrodul pe spate, însă niciodată nu a suferit fracturi, decât disjuncții. Într-un inventar al anatomiei lui Lae, se poate observa astăzi clavicula sărită și rămasă ”de poți să-ți pui paltonul ca într-un cuier”.

Pentru Lae, prezența publicului la cascadoriile lui era oxigenul de care avea nevoie. ”Indiferent că erau 10 sau 100 de oameni, executam cascadoriile cu aceeași pasiune și puneam la fel de mult suflet. Publicul mi-a dat mereu sarea și piperul, oxigenul de care am avut nevoie, mi-a dat ideile, imaginația și realizările. Publicul este de fapt emanația de energie biologică pozitivă”, a spus acesta.

*Robert, fiul său, a luat microbul riscului de la tată lui

Microbul riscului a fost transmis și fiului Robert, pe când acesta avea 17 ani și nu poseda permis de conducere. În 1997, Lae a organizat un spectacol la Oarda, unde vedetă a fost fiul său. Aveau mașini identice și au avut de executat în același timp o răsturnare. Peste 15.000 de oameni l-au aclamat atunci pe tânărul cascador. ”A fost responsabil de ce i-am cerut și stăpân pe el”, a spus Lae, mândru de fiul său. La puțin timp după debut, Robert a reușit chiar să bată recordul tatălui. S-a răsturnat cu mașina mai mult cu o tură.

L-am întrebat pe Lae ce simte un tată atunci când își ia copilul într-o cascadorie. Dacă reprezintă o motivație în plus, sau, dimpotrivă, o presiune…și ce își spuneau unul altuia înainte de a trece la fapte, iar el mi-a spus așa: ”Am sensibilitățile mele. Din punct de vedere al emoțiilor nu prea sunt cascador, atunci când vine vorba de familie. Desigur, nu ești confortabil nici fizic, nici psihic, însă nu e loc de jocul de-a sentimentul înainte de ”cascade”. Pentru că explodezi, lacrima e în colțul ochiului de fiecare dată. Dar nu exista hai să dăm mâna că poate…”

De la spectacole nu lipseau nici soția, Sanda, și fiica, Nicoleta, iar lui Lae îi era drag să le știe acolo, să le transmită sentimentul și bucuria lui.

*Eveniment în memoria lui Szobi Cseh

Cascadoria îl curtează și acum pe Lae. Nu poate trăi fără acest ”drog”. Și în zi de azi visează cascadorii și chiar dorește să le pună în practică. ”Nu mă retrag. Doresc să realizez un spectacol în memoria lui Szobi Cseh. Vreau să dau o altă conotație spectacolului în memoria lui, să invit cascadori din țară și de afară și să le zic: asta e forma de relief pe care vă puteți desfășura cum și cu ce vreți, de la cascade auto, moto, până la cai, acrobații, etc. Pentru ”cascada” mea am desfășurător deja, am înscris-o chiar și la OSIM. Sunt pregătite toate, le am în cap, se derulează. Sper să găsesc și finanțare”, a declarat Lae. Iar speranța e una mică în acest sens având experiența din trecut. Lae a încercat și a făcut numeroase propuneri, chiar și la Primărie, pentru înființarea unui centru de cascadorii la Alba Iulia, însă nu a primit sprijin financiar de la nimeni. E convins însă că dacă făcea ”Cascada 22/95” la București, cu siguranță se povestea și astăzi despre ea…

*Un bunic devotat

Astăzi, Lae este un bunic devotat. Are o răbdare îngerească și adoră să-și petreacă timpul cu nepotul lui Alexandru, fiul lui Robert. ”Sunt bunicul care stă lângă nepotul lui de seara până dimineața și nu doarme un ochi, ca să nu se trezească să se descopere, să fie cumva cu pijamaua scoasă și spatele gol. Când îi fac baie, îi dau hainele calde, de pe calorifer, iar el îmi spune mereu: <ești cel mai bun bunic de pe pământ>. E un sentiment de nedescris. Forma de relație cu nepotul meu e reciprocă. Nu stă fără mine, nu stau fără el. Abia apucă să-l fur de la grădiniță. Îl duc la bazin, avem diverse activități, iar seara îi inventez povești”, a povestit cu drag Lae despre nepotul său.

”Nebuniile trec și se localizează în mintea mea. Lasă urme. Vei trăi să vezi <cascade> de-ale mele”, mi-a spus Lae Cascadorul la finalul interviului. Doame ajută! Așa să fie, și să sper să găsiți sprijin financiar pentru a vă urma visele! În cele din urmă toți albaiulienii, ca de altfel toți românii ar trebui să fie alături de tine, să te sprijine și să fie mândri de marile tale performanțe. Toate cele bune și multă sănătate, om minunat!

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI