FOTO: Mărturia unui arhitect de Alba Iulia din anii comunismului despre Cetatea Alba Carolina. Știați că…

Vineri, în toiul amiezii, trecând prin Cetatea Alba Carolina am întâlnit un domn simpatic care, așezat pe un scăunel îndreptat înspre cele două catedrale, picta.

Turiștii se opreau la vederea sa, iar unii, fie cerându-i permisiunea, fie nu, îl fotografiau. Toți aruncau priviri apreciative la coala de hârtie pe care se conturase deja o parte din priveliștea din fața lor.

Prezența sa, calmul cu care așeza acuarelele de apă pe un A3, m-au atras și pe mine. Imaginea sa îmi părea că adaugă cetății un aer de oraș turistic european.

I-am cerut permisiunea să privesc cum lucrează. Am intrat apoi în vorbă cu el și, deși mi-a spus că nu mai locuiește în țară de mult timp, am fost surprins de câte lucruri știe despre Alba Iulia și cetate.

 

Povestea arhitectului Valeriu Mețiu

Mi-a mărturisit cu un aer detașat, pe alocuri nostalgic, că a locuit și muncit 15 ani în Alba Iulia. Născut într-un sat din Mărginimea Sibiului, a ajuns în orașul nostru la scurt timp după ce a terminat facultatea de arhitectură, fiind repartizat la Centrul de Proiectare Județean Alba.

 

Despre activitatea ca și arhitect în Alba Iulia anilor ‘80, Valeriu Mețiu își amintește că nu se prea punea preț pe creativitate, fiind vorba despre proiecte tip, pe care doar le adaptai. De aici uniformitatea orașelor construite în comunism. Arareori se realizau proiecte de blocuri unicat, iar asta s-a întâmplat doar spre sfârșitul epocii comuniste, povestește Valeriu.

El a proiectat blocurile de vizavi de stadionul Cetate, despre care mi-a spus că se numesc MV, pentru că sunt aplasate la intersecția străzilor Moților cu Victoriei (n.r. în prezent Revoluției 1989).

 

A plecat din România în 1991, în perioada mineriadelor, decepționat și îngrijorat de faptul că adevărata revoluție nu avusese încă loc. Evenimentele barbare care se petreceau în capitală în acea perioadă l-au determinat să ia decizia de a pleca.

 

“A trebuit sa invat o noua limba, un lucru destul de dificil, dar care ulterior mi-a adus foarte multe satisfactii. Am putut astfel citi foarte multe cărți, documente la care în țară nu am avut niciodată acces. Am reușit să ințeleg multe lucruri, să mă dezvolt din punct de vedere personal, să mă eliberez de spălarea pe creier la care am fost supus în timpul regimului comunist. Am devenit mult mai tolerant, m-am redescoperit, iar asta a fost un lucru extraordinar”, povestește Valeriu.

A reușit ulterior să finalizeze un curs post-universitar de expert în protecția monumentelor de patrimoniu, să își găsească de lucru și să își construiască o nouă viață în țara în care a emigrat.

 

Despre Cetatea Alba Carolina

Ideea reîntregirii cătății a auzit-o pentru prima dată în 1990 când un coleg arhitect a spus: Hai să vedem cum am putea reconstrui cetatea. Era însă imposibil în acele vremuri, a completat arhitectul Valeriu.

“Dar iată că acum acest lucru a devenit realitate. E foarte important pentru oraș că s-a realizat. Efectul principal este că Alba Iulia a devenit cunoscută și căutată de turiști. Este un lucru super!

În calitate de specialist, am însă un ochi critic. Cu precizarea că orice ochi critic este subiectiv. Însă uite, de exemplu, nu s-a marcat in restaurarea cetății și a vestigiilor descoperite, locul unde se face diferența între nou si vechi, cu exceptia a 1 -‘2 locuri. Acesta este unul dintre aspectele esențiale în ceea ce privește restaurarea.

De asemenea, chiar aici la zidurile care completează latura de vest a cetății nu s-a făcut izolația din spate, iar acum se impregnează cu apă. Pe lângă aspectul estetic, în timp, zidurile se vor deteriora serios și va fi nevoie de intervenții. Vorbim de lucrări recente, în contrast cu cele realizate în urmă cu aproape 300 de ani și care sunt în stare mult mai bună.

 

 

 

 

 

 

Un alt aspect foarte vizibil și dăunător este cojirea cărămizilor. Este o regulă fundamentală în lucrăruile de restaurare/reconstrucție: Nu foloseși niciodată mortar de ciment intr-un loc in care s-a folosit anterior mortar din var. Mai ales cu ploile acide, efectul este, după cum se vede, de cojire continuă și albire a cărămizilor”, a spus expertul în protecția monumentelor de patrimoniu.

Știați că…

Două dintre lucrurile interesante pe care le-am aflat de la Valeriu, le pun la secțiunea “Știați că…”, pe care îmi plăcea să o citesc în almanahurile comuniste.
Hotelul Dacia, una dintre cele mai frumoase și spectaculoase clădiri monument istoric construite vreodată în Alba Iulia, care a fost demolată de către comuniști, odată cu multe altele, spre sfârfitul anilor ’70, începutul anilor ’80,  era “un focar de infecție”. Potrivit arhitectului Valeriu, care își amintește cu regret demolările din centrul municipiului, clădirea era infestată cu șobolani și ploșnițe. Cei care reușeau să doarmă o noapte în acest hotel, plecau îngroziți.

Turnul ortodox versus turnul catolic

După Unirea de la 1918 și distrugerea laturii de vest a cetății împreună cu clădirile care populau acel perimetru, a fost construită Catedrala Ortodoxă. Pentru că exista o dispută cu privire la faptul că turnul ortodox este mai înalt ca și cel catolic, în anii ’80, câțiva arhitecți din Alba Iulia au chemat un topometrist care le-a măsurat. Rezultatul:  crucea de pe turnul Catedralei Catolice este cu circa 4-5 metri mai înaltă decât al celei Ortodoxe.

---

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI

---

---