Enigma unui artefact descoperit într-un oraș din Alba: Obiect creat de o fiinţă superioară sau talpa unui OZN

Enigma unui artefact descoperit într-un oraș din Alba: Obiect creat de o fiinţă superioară sau talpa unui OZN

Se ştie că în lume există tot felul de obiecte, artefacte, care pur şi simplu nu se încadrează în linia de timp geologică sau istorică general acceptată de umanitate.

Unele sunt obiecte care sunt foarte vechi, dar care, având în vedere aspectul formei sau construcţia, deşi sunt vechi, par că ar fi fost făcute în urmă cu doar câţiva ani. Pot fi date multe exemple de acest fel. Acestea se găsesc răspândite peste tot în lume, fapt pentru care mulţi oameni de ştiinţă afirmă că istoria lumii ar trebui să fie rescrisă. Printre acestea se numără „călcâiul de aluminiu de la Aiud”.

Descoperirea făcută întâmplător, în anul 1973, într-o carieră de pietriş de la marginea municipiului Aiud, ţine „în şah” de mai bine de 45 de ani oamenii de ştiinţă.

În vara anului 1973, muncitorii care extrăgeau pietriş din malul râului Mureş, în apropierea municipiului Aiud, au descoperit trei obiecte misterioase. În urma cercetării de către un specialist, acesta a declarat că două dintre corpuri sunt fosile de mamut care au o vechime de câteva milioane de ani, însă cel de-al treilea obiect, supranumit „călcâiul de aluminiu de la Aiud”, a rămas şi se pare că va rămâne unul dintre misterele greu de dezlegat.

Odată dezvelit de pietrişul solidificat, gros de aproximativ 10 centimetri, s-a constatat că obiectul descoperit de muncitorii aiudeni era confecţionat dintr-un aliaj ciudat, în care predomina aluminiul, element care nu exista înaintea erei noastre şi care a fost obţinut pentru prima dată în laborator în anul 1825. Având în vedere faptul că obiectul prezenta urme de lovituri repetate, cercetătorii au presupus că respectivul obiect a fost folosit ca armă de oamenii primitivi pentru uciderea mastodonţilor, ale căror fosile au fost descoperite odată cu acesta.

Obiectul, lung de circa 20 de centimetri, lat de circa 12,5 cm şi gros de 7 cm, prezenta două goluri cilindrice, de diametre diferite, practicate astfel încât golul cu secţiunea mai redusă penetra către baza celuilalt, perpendicular. Golul cu diametrul mai mare prezenta în plus o ovalizare a părţii sale inferioare, efect ce părea a fi produs de un ax cu capul rotunjit, cu care s-ar fi asamblat. Pe suprafaţa sa inferioară cât şi lateral, obiectul prezenta urme ale unor lovituri repetate, dintre care unele au fost puternice.

Unii cercetători consideră că ovalitatea aliajului şi golul cilindric din partea din spate ar putea dovedi că obiectul face parte dintr-o navă spaţială extraterestră. Misterul obiectului este conferit de faptul că este un aliaj de provenienţă manufacturată, şi nu naturală, proces inexistent pe Pământ acum 250.000 de ani, când se presupune că ar fi fost pierdut de către nava respectivă sau de oamenii primitivi care-l foloseau ca armă.
Oricum misterul este cu atât mai mare cu câte specialiştii spun că fosilele de mastodonţi găsite odată cu obiectul respectiv au trăit începând de acum 34 milioane de ani, iar unele estimări acordau oaselor găsite vechimea de circa un milion de ani.

Mai mult de atât, repetatele analize metalografice au ridicat semne de întrebare şi mai mari. Astfel, din buletinul emis de centrul de cercetări ICPMMN (Măgurele) rezultă ca metalul din care fusese realizată piesa era de fapt un aliaj complex, format din 12 elemente diverse, între care elementul principal era aluminiul, în proporţie de circa 80%.

La insistenţele cercetătorilor, „călcâiul de aluminiu de la Aiud” a fost pe platforma Măgurele, unde s-au făcut două seturi de analize, prin două metode diferite. Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară a afirmat că are în compoziţie: aluminiu – 80,5%, staniu – 6,5%, cupru – 6%, siliciu – 4%, zinc – 2%, plumb – 0,5%, stibiu – 0,5%, precum şi urme de argint, nichel, mangan şi fier, iar ceea ce este surprinzător, acesta prezintă o „imposibilitate metalurgică deoarece aluminiul nu aliază cu staniul”, cel puţin la tehnologia care există la această oră pe Pământ.

Nimeni nu a putut să identifice obiectul sau să-i găsească vreo asemănare cu un produs al omului. Excepţie a făcut un specialist în tehnica aviatică, ce a sugerat că obiectul ar putea fi talpa unuia dintre suporţii de aterizare de la un aparat de zbor nu prea mare care, în coborâre, se aşază lent pe sol.

Ca urmare, mai mulţi specialişti, oameni de ştiinţă, au decretat că bucata de metal, denumită „călcâiul de la Aiud” sau „călcâiul de aluminiu”, nu ar fi putut fi creată de om, ci de o fiinţă superioară şi că într-adevăr ar putea fi talpa unei maşini zburătoare, capabilă de decolare şi aterizare verticală, deci ar fi un fragment foarte vechi de OZN, mai ales că substanţele care îl alcătuiesc nu pot fi combinate cu tehnologia de pe Pământ.

Astfel, aceştia au tras concluzia că un astfel de obiect cu provenienţă evident manufacturată şi nu naturală, cu o asemenea vechime, ar dovedi existenţa, în timpuri imemoriale, a unei civilizaţii tehnice pe teritoriul ţării noastre care ar putea fi chiar o civilizaţie pământeană dispărută ori, de ce nu, că am fi fost vizitaţi de unii călători spaţiali sau temporali.

În prezent „călcâiul de la Aiud” este găzduit de Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei (MNIT) din Cluj-Napoca şi a fost expus în acest an pentru a putea fi cercetat de către cei care şi-au făcut timp şi au păşit pragul instituţiei în „Noaptea Muzeelor”.

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI