Dintr-un dosar al CNSAS rezultă că pe capul unui singur om („obiectiv”) se aflau 10 ofiţeri de securitate şi 4 informatori!

Despre Ioan Dreghici am mai scris şi cu alte prilejuri, dar ceea ce vă vom dezvălui acum ar trebui să atragă atenţia întregii opinii publice româneşti şi internaţionale. Premisa de la care pornim este următoarea: de curând, Marius Oprea, fostul director al Institutului pentru Investigarea Crimelor Comunismului a expus la Timişoara rodul cercetărilor sale. Este vorba despre expoziţia rezultată din dezgroparea (la propriu) a victimelor comunismului, asasinate fără judecată, noaptea, în locuri ascunse. La Timişoara el a expus într-un mod oarecum simbolic, pentru că a vrut să sublinieze faptul că, atâta timp cât celebrul „punct 8” al Proclamaţiei de la Timişoara (cel cu excluderea comuniştilor din viaţa publică, şi mai ales a foştilor ofiţeri de securitate) nu a fost respectat, ţara asta a ajuns în halul care se vede şi se trăieşte azi. Fără legea lustraţiei am ajuns la o viaţă publică (politică, administrativă şi economică) în care tot ei, „foştii”, fac legea! Infiltraţi „în toate camerele, cu toate partidele”. La Alba Iulia, când a expus, acum câteva luni de zile, Marius Oprea a arătat că e revoltător următorul fapt: toţi torţionarii nazişti sunt încă urmăriţi, inclusiv prin jungla Amazonului, după 60 de ani, în timp ce torţionarii comunişti se află aici, printre noi, în viaţa publică, acţionând sau hrănindu-se din nişte pensii generoase, cu care-i răsplăteşte statul român pentru „meritele” lor…
Aceasta este premisa de la care pornesc şi contextul în care-l aduc din nou în atenţia dumneavoastră pe Ioan Dreghici, omul care s-a opus regimului comunist încă din anii ’80, fapt pentru care a făcut ani grei de temniţă şi de internare la psihiatrie. Acesta ne-a pus la dispoziţie acum câteva zile nişte documente extrase din dosarul său de la CNSAS (Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii) din care reiese că, din momentul în care a devenit „obiectiv” (adică nu o persoană, ci o ţintă umană!) a avut pe capul lui 10 ofiţeri de securitate şi cel puţin patru informatori.

Despre acest „obiectiv” uman (urmărit în dosarul cu denumirea „Dragoş”) se ştia şi se raporta pas cu pas, oră de oră, ce face, unde este, cu cine se întâlneşte, ce vorbeşte etc. Şi iată numele ofiţerilor de securitate care semnează în dosarul său, cu precizarea că unii dintre aceştia este posibil să fie activi, sau mutaţi în alte structuri (de pildă în actuala poliţie): lt.maj. Ioan Mirea (4 iunie 1980); lt.col. Gheorghe Lazăr (raport contrainformaţii, 28 noiembrie 1980); col. Petru Calotă (acţiunea „Ecuator”, 21 iunie 1984), cpt. Iosif Torja (şef birou contrainformaţii); lt. maj. Silviu Negrilă (ofiţer C.I.), mr. Simion Gherghin, mr. Gheorghe Lupeş, col. (!?) Unevari, lt. maj (!?) Sava şi lt.col. Ştefan Ceauşescu. Deci 10 ofiţeri care dădeau referinţe „bune” despre „obiectiv”, referinţe asupra cărora vom mai reveni…
Iar acestora li se adaugă 4 informatori „plantaţi” lângă Dreghici cu diferite prilejuri, ale căror nume nu le ştim deocamdată, dar care apar în dosar cu „pseudonimele” lor: „Pavel”, „Iancu”, Toma” şi „Ruxandru Dorel”. Iar în aceste condiţii, în care torţionarii sunt liberi (sau lucrează mai departe) pe bani mulţi plătiţi de statul român „generos”, se aşteaptă democratizarea societăţii româneşti? Tristă realitate, mai ales că el, „obiectivul”, a primit recent, prin Casa de Pensii Alba (după ce nu i s-a recunoscut nicio calitate de anticomunist), o răsplată din partea statului de… 15 lei lunar! Adică mai puţin decât ar fi avut „tain” ca deţinut…
Ioan HĂNŢULESCU

Secțiune Știri sub articolul principal

Urmăriți Ziarul Unirea și pe  GOOGLE ȘTIRI